CurMng

Pe ce loc se află România, comparativ cu ce se întâmplă în regiune şi în Uniunea Europeană, pe zona comerţului online?
Dacă ne uităm la DESI (indicele Economiei şi Societăţii Digitale, n.r.) România este la coada clasamentului cu un mare potenţial de dezvoltare pe sectorul de comerţ electronic. Suntem sub media europeană atât la pondere din cifra de afaceri a IMM-urilor generate de comerţ electronic, cât şi a vânzărilor online transfrontaliere, acestea fiind palierele măsurate de indicele de DESI. Avem oportunitatea de a reduce acest decalaj de dezvoltare şi de a folosi tehnologii de ultimă generaţie, optimizate deja pe baza experienţei altor state. Dezvoltarea competenţelor, a infrastructurii digitale vor stimula şi adopţia dezvoltării comerţului online. Aspectul acesta e deja vizibil. România conduce în topul ţărilor cu cea mai mare creştere în ultimul an. Avem un raport de la McKenzie care confirmă evoluţia accelerată a acestui sector şi confirmă potenţialul de dezvoltare. Astfel, unul dintre pilonii cu rezultate bune din prisma digitalizării, conform DESI, e reprezentat de numărul IMM-urilor care vând online. Avem 17%, un procent apropiat de media europeană.
Pe plan local sunt mai multe platforme de tip Market Place care facilitează tranziţia asta către online a retailerilor, fără să fie necesare investiţii financiare mari în partea de tehnologie. În ultimii doi ani retailerii au înţeles că e mai sustenabil o abordare omnichannel, deoarece oferă o plasă de siguranţă şi deschide calea către noi oportunităţi de business. De asemenea, oportunitate de dezvoltare derivă din faptul că suntem pe locul 10 din punct de vedere al conectivităţii, iar indicatorul de acoperire a reţelelor fixe e de peste 76% faţă de o medie europeană de 59% conform DESI. Ceea ce înseamnă că şi locuitorii din zonele rurale izolate au acces la conexiuni bune de Internet, astfel încât shoppingul online e o variantă foarte bună, pentru că această bază semnificativă de clienţi, mai ales din mediul rural, să poată face cumpărături online.
Se vorbeşte prea puţin de faptul că doar patru din zece români au acces la Internet şi din mediul rural şi că aceştia apelează la comerţul online, conform datelor de la INS pe 2021.

Din datele pe care le aveţi la dispoziţie, cu cât s-au scumpit produsele de strictă necesitate, în ultima perioadă, şi cum au evoluat vânzările acestor produse în ultima lună?
Datele de la BNR arată că, în martie 2022, au fost înregistrate cele mai mari preţuri pentru alimente din ultimii ani. Rata medie a inflaţiei pentru produsele alimentare a fost de 11,2%. Preţul uleiului a înregistrat o creştere de 32%, cel al pâinii de peste 36%. Scumpirea carburanţilor a pus, de asemenea, o presiune pe bugetul personal şi oamenii se orientează către soluţii de smart shopping, încercând să contracareze efectele creşterii preţurilor. La livrarea prin punctele fixe avem din ce în ce mai mulţi clienţi care apelează la această opţiune, pentru că sunt costuri mici, o soluţie prietenoasă şi serviciile sunt flexibile în ceea ce înseamnă partea de plăţi, inclusiv dată fiind apariţia unor servicii de genul „Buy now – Pay later”.
Din punctul acesta de vedere vedem că avem o orientare a consumatorului către online, unde poate să compare preţurile în mod transparent. Există o varietate mai mare de produse şi dacă ne uităm la partea asta, ca şi comportament de consum, consumatorii compară preţurile, se uită la asta atunci când decid o achiziţie. Îmi aduc aminte de un studiu de la ASE din 2018 care spunea că prin comerţul online, oarecum, s-ar putea atenua temporar inflaţia. Nu e cazul astăzi, pentru că avem o inflaţie la nivel global, dar pot presupune că românii, ca şi comportament, îşi doresc să cumpere produsele la cel mai bun preţ şi atunci se orientează spre comerţul online, unde pot să compare lucrurile transparent. Conştienţi de soluţiile smart oferite de cumpărăturile online, românii vor vedea că o achiziţie online le asigură economii de timp, de combustibil şi mai ales de bani.

Există o pondere mai mare a produselor preferate de către români în ultima perioadă?
Ne uităm la un raport de la INS, de la finalul anului 2021, şi produsele de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii sunt cele mai vândute produse online din România, cu o pondere de 74%. Acestea au fost urmate de produse cosmetice şi de înfrumuseţare, articole sportive şi produse electro-IT. Respectivul raport indică, de cealaltă parte, un apetit mai scăzut pentru cărţi şi reviste. Categoriile „new entry” care atrag atenţia şi care sunt pe o tendinţă clară de creştere, conform INS, sunt cele care dezvoltă conceptul de smart shopping despre care vorbeam înainte. Fie că ne referim la produse alimentare sau la băuturi comandate de la magazinele online, cât şi la cumpărăturile de mâncare gătită.
Datele statistice de la INS ne arată că românii aleg din ce în ce mai des „să facă piaţa” sau „să gătească” online, validând şi în acest caz beneficiile oferite de comerţul electronic: timp şi bani economisiţi.

Care sunt principalele provocări pe care le întâmpină retailerii, odată cu creşterea comerţului online din perioada pandemiei?
Principalele provocări care se confruntă retailerii în momentul acesta sunt de natură logistică. Pentru a câştiga încrederea clienţilor, trebuie să oferi servicii predictibile, mai ales ales pentru partea de livrare şi retur. Din această perspectivă, livrarea în puncte fixe este tot mai căutată de clienţi, fiindcă e o soluţie ieftină, flexibilă. Nu mai trebuie să aştepţi curierul, nu-ţi mai faci griji că trebuie să laşi la un vecin sau lucruri de genul acesta. Nu mai trebuie să te gândeşti dacă să comand acasă, oare o să fiu birou… Mai departe avem o provocare legată de stocurile necesare şi gestionarea acesteia depinde stabilirea unor parteneriate comerciale solide. Important e ca toată partea aceasta de supply chain, de lanţul de aprovizionare, lucrurile să fie cu parteneri stabili.

Ce contribuţie are comerţul electronic la PIB-ul României?
Putem să ne uităm la faptul că avem economia digitală din care face parte şi e-commerce-ul. E o componentă care are potenţialul de a deveni motorul economiei viitorului. În prezent estimez că acest segment generează 20% din PIB, dacă avem în vedere că digitalizarea din toate sectoarele economiei naţionale este atinsă. Prin PNRR avem oportunitatea unică de a investi în dezvoltarea competenţelor şi infrastructurii digitale. Deschidem calea către o nouă economie în care vom produce cu toţii o valoare adăugată mai mare.

Ce raport există, la ora actuală, între comerţul online şi comerţ tradiţional în România? Cum estimaţi că va evolua situaţia?
În prezent, comerţul online reprezintă aproximativ 12,5% din întregul sector de retail. Însă în ţările mai dezvoltate, precum Marea Britanie, 30% din totalul de tranzacţii au loc online. Au intrat deja pe piaţa locală mai mulţi retaileri care oferă şi produse alimentare perisabile. Avem hipermarketuri online. Deci, cred că, în plan local, comerţul online îşi va continua procesul natural de dezvoltare.

Estimaţi pentru anul acesta o creştere a acestei ponderi?
Sperăm să ne ducem şi noi în sus, măcar spre un 20% în următorii ani. Este important ca să fie rezolvate lucrurile ce ţin de creştere a gradului de digitalizare, astfel încât numărul de oameni care au acces la internet să poată să şi cumpere online, să aibă abilităţile tehnice de a face asta.

În spaţiul public se aduce în discuţie, inclusiv prin vocea dvs., ideea de internaţionalizare a companiilor româneşti. Care ar fi măsurile pe care ar trebui să le ia statul pentru a ajuta afacerile locale să devină cunoscute şi în afara graniţelor ţării?
Cred că pentru a se dezvolta pe plan internaţional, companiile, fie că ne referim la firme mari, fie că ne referim la la IMM-uri, au nevoie de know-how, au nevoie de infrastructură. De exemplu, unul din Market Place-urile locale ajută antreprenorii să facă primii paşi pe plan internaţional, punându-le la dispoziţie infrastructură şi know-how, lucruri acumulate de-a lungul timpului. Acest model atrage din ce în ce mai multe IMM-uri, pentru că le convinge să iasă în afară cu produsele lor.
Cred că autorităţile pot susţine acest demers investind în dezvoltarea infrastructurii rutiere pentru a scurta timpul necesar pentru livrarea peste hotare a coletelor ce pleacă din huburi logistice româneşti. De asemenea, autorităţile au marea responsabilitate de a implementa planul de investiţii din PNRR, contribuind astfel la dezvoltarea infrastructurii şi competenţelor digitale. Aceste două zone sunt principalele puncte de sprijin de care afacerile româneşti au nevoie pentru a se dezvolta online pe plan local şi, ulterior, internaţional.

Vedeţi in viitorul apropiat o posibilă intrare pe piaţa din România a unor mari jucători din comerţul online, ca Amazon, de exemplu?
România e o piaţă atractivă pentru mulţi retaileri şi în special în zona de fashion am văzut în ultimii ani branduri cu renume internaţional, care au venit să se dezvolte şi aici. Specificul pieţei locale este, însă, că are mult potenţial de creştere. Oamenii vor cumpăra online din ce în ce mai mult şi îşi doresc servicii de calitate, cu focus în primul rând pe timpul de livrare cât mai rapid, respectiv produse pentru care jumătate dintre consumatori care sunt tentaţi să cumpere şi care preferă să plătească mai degrabă numerar. Dacă un retailer poate funcţiona în interiorul acestor condiţii, cu siguranţă că se poate dezvolta şi lansa pe plan local.
Mai văd posibilă şi extinderea unor jucători locali care compun ecosistemul românesc de e-commerce în momentul acesta spre alte ţări din regiune. Adică, nu doar că suntem doar noi atractivi pentru alţi jucători, ci şi noi credem că putem să ne extindem mai mult în regiune. Mă uit strict la comerţul electronic. Acum avem multe avantaje, unul dintre ele fiind partea de tehnologie, de resursă umană de calitate. Cred că acesta poate fi un avantaj competitiv semnificativ. AGERPRES

IFRIC a analizat în mod specific modul în care o entitate ar trebui să ia în considerare costurile de configurare și personalizare suportate în implementarea acestor aranjamente de servicii (SaaS) și a concluzionat că aceste costuri ar trebui înregistrate în cadrul cheltuielilor în contabilitate, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite criteriile pentru recunoașterea unui activ separat.  

Se consideră că o companie primește un bun software la data începerii contractului dacă contractul conține un contract de leasing software sau compania obține altfel controlul software-ului la data începerii contractului.

Într-un acord pentru servicii de tip SaaS, în care furnizorul controlează aplicația software la care are acces compania, natura și rezultatul configurației sau personalizării efectuate stau la baza evaluării dacă configurarea sau personalizarea software-ului are ca rezultat o imobilizare necorporală. De multe ori, compania nu poate recunoaște o imobilizare necorporală, deoarece nu controlează software-ul, iar acele activități de configurare sau personalizare a software-ului nu creează o resursă controlată de societate, separată de software-ul de tip cloud în sine.

Dacă compania nu poate recunoaște o imobilizare necorporală în legătură cu configurarea sau personalizarea software-ului aplicației, aceasta recunoaște costurile ca o cheltuială atunci când primește serviciile de configurare sau personalizare în conformitate cu contractul între furnizor și societate.

Însă, există situații când aceste configurări se pot capitaliza, în funcție de rolul acestora și locul în care sunt făcute. Unele societăți aleg să-și păstreze o parte din software conform modelului tradițional, protejate de propriul firewall, pentru a opera în combinație cu noile aplicații software din cloud. Aceste aranjamente pot avea ca rezultat modificarea software-ului existent sau dezvoltarea unui nou software local pentru a crea funcționalități suplimentare pentru entitate și pentru a permite software-ului existent local să se conecteze cu aplicațiile software bazate pe servicii de tip cloud, adesea denumite module de tip bridge sau interfețe de programare a aplicațiilor (API). Pentru a determina dacă societatea trebuie să recunoască codul suplimentar ca imobilizare necorporală, entitatea evaluează dacă codul suplimentar îndeplinește definiția unei imobilizări necorporale și criteriile de recunoaștere din Standardul International de Raportare Financiar 38 Imobilizări necorporale.

O imobilizare necorporală este un activ non-monetar identificabil (definit ca resursă controlată de o entitate) care nu are substanță fizică, oferă puterea de a obține în viitor beneficii economice, permite restricționarea accesului altor persoane la aceste beneficii și măsurarea costului activului cu acuratețe.