Legnat

Dispare dosarul cu șină: Legea Interoperabilității, adoptată de Camera Deputaților

Camera Deputaților a adoptat în ședința de azi, 29 iunie, Legea Interoperabilității. Această lege promite că va reglementa și facilita schimbul de date între sistemele informatice ale diferitelor instituții ale statului.

LEGE nr. 242 din 20 iulie 2022 – privind schimbul de date între sisteme informatice și crearea Platformei naționale de interoperabilitate

Legea privind schimbul de date între sisteme informatice și crearea platformei naționale de interoperabilitate are la bază principiul “o singură dată“ (once-only), conform căruia, pentru a beneficia de un serviciu public, persoanele fizice nu mai trebuie să prezinte instituțiilor și autorităților acte de stare civilă, documente care privesc bunurile pe care le dețin în proprietate sau date privind situația lor fiscală existente la ANAF.

Aceste facilități se vor aplica și persoanelor juridice, care nu vor mai mai fi nevoite să pună la dispoziția instituțiilor publice copii ale certificatului de înmatriculare sau ale certificatelor constatatoare, la fiecare interacțiune cu acestea.

Prin platforma de interoperabilitate toate informațiile necesare vor putea fi accesate în timp real de către funcționarii publici, care vor verifica doar identitatea solicitantului, fără a-i mai pretinde prezentarea altor documente justificative sau constatatoare.

Situația va fi similară și în cazul serviciilor publice accesate exclusiv online, cetățeanul având acces la toate datele deținute de instituțiile publice, care privesc persoana sau bunurile sale.

 

Prin această lege, se urmărește promovarea interoperabilității în administrația publică centrală și între administrația locală și administrația centrală, dar și facilitarea accesului instituțiilor private la datele deținute de instituții publice și viceversa, cu asigurarea securității și confidențialității schimburilor de date.

Ca efect al legii, instituțiile și autoritățile publice sunt obligate să asigure prestarea serviciilor fără a solicita documente suplimentare care conțin exclusiv informații disponibile prin platforma de interoperabilitate.

Instituțiile și autoritățile publice nu vor mai avea dreptul să solicite persoanelor fizice și juridice dovezi sau certificări ale datelor deja colectate, ci datele utilizate în furnizarea serviciilor publice trebuie preluate exclusiv din registrele disponibile prin intermediul platformei.

Datele furnizate prin platforma națională de interoperabilitate vor avea aceeași valoare juridică cu datele conținute în documentul prezentat fizic, care conține sau confirmă datele respective, a unei copii conforme cu originalul sau a unui document electronic semnat cu semnătură electronică calificată.

Se va constitui Platforma Națională de Interoperabilitate necesară în vederea asigurării interoperabilității sistemelor informatice publice pentru furnizarea serviciilor publice electronice și la ghișeu, precum și accesarea informațiilor de către entitățile private și persoane fizice.

Suportul tehnic al platformei va fi asigurat de o infrastructură informatică dedicată, care oferă mecanisme de acces automat la toate registrele de bază și care permite schimbul de date între instituțiile și autoritățile publice în vederea asigurării interoperabilității sistemelor informatice publice pentru furnizarea serviciilor publice electronice și la ghișeu.

MCID va crea o nouă direcție în cadrul ADR, care va acționa în calitate de administrator al platformei naționale de interoperabilitate.

Pentru atingerea scopului legii, ADR va înființa Registrul Național al Registrelor (RNR), ca parte a NRRI. Structura și conținutul datelor și cunoștințelor din RNR se aprobă prin Ordin al Ministrului Cercetării, Inovării și Digitalizării, la propunerea președintelui ADR.

Instituțiile și autoritățile publice centrale care dețin un registru de bază sunt obligate să se integreze cu platforma de interoperabilitate în maxim un an de la punerea în funcțiune a platformei și să ofere acces la aceste date prin platforma de interoperabilitate. Instituțiile și autoritățile publice locale care dețin un registru de bază sunt obligate să se integreze cu platforma de interoperabilitate în maxim doi ani de la punerea în funcțiune a platformei și să ofere acces la aceste date prin platforma de interoperabilitate.

Instituțiile și autoritățile publice sunt obligate ca, în termen de cel mult 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să ofere servicii publice și în mod electronic prin intermediul portalurilor lor, când acest lucru este posibil.

De la momentul implementării platformei de interoperabilitate, toate instituțiile care dețin registre de bază, precum și autoritățile publice locale, vor avea un an și jumătate la dispoziție pentru a se integra cu platforma. Legea prevede și sancțiuni pentru nerespectarea termenelor impuse.

Legea promite eficientizarea interacţiunii dintre instituţii şi autorităţi, eliminarea birocraţiei, diminuarea timpului alocat obţinerii documentelor, dar și creşterea transparenţei actului administrativ.

Simplificarea interacțiunii cu instituțiile și autoritățile publice va avea și un impact economic major, implementarea în integralitate a legii generând o creștere a PIB-ului cu 0,5% – 0,8% și economii de milioane de euro anual pentru bugetul de stat.

SCENARIUL SERVICIILOR PUBLICE EUROPENE

Prezentarea scenariului serviciilor publice la nivel european

Legea Interoperabilității – Dispare dosarul cu șină? Read More »

A intrat in vigoare obligatia afisarii in magazinele online a trimiterilor catre Solutionarea Alternativa a Litigiilor (SAL)

5 august 2022

Incepand cu data de 18 August 2022, a intrat in vigoare o noua obligatie legala cu privire la afisarea in cadrul magazinelor online a unor marcaje grafice si link-uri de informare a consumatorilor referitoare la procedura de Solutionare Alternativa a Litigiilor (SAL).

Ordinul a fost publicat in Monitorul Oficial pe data de 19 Iulie 2022, iar textul integral al legii si toate normele de aplicare pot fi citite pe acest link.

Conform prevederilor, imaginile afisate trebuie sa aiba dimensiunile de 250x50px si cate un link asociat cu referinta externa, dupa cum urmeaza:

Catre sectiunea SAL din cadrul paginii oficiale a Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;

Ecommerce

Catre Platforma SOL a Comisiei Europene.

Ecommerce

„Desi nerecomandat, in cazul in care nu doresti sa afisezi aceste informatii in magazin, pictogramele pot fi dezactivate. Este important sa ai insa in vedere faptul ca eliminarea acestora poate atrage dupa sine amenzi sau alte consecinte de natura legala,” precizeaza echipa MerchantPro.

Sustine proiectul de Hub al transformării digitale

A intrat in vigoare obligatia afisarii in magazinele online a trimiterilor catre Solutionarea Alternativa a Litigiilor (SAL) Read More »

Legea crowdfunding-ului a intrat in vigoare

24 august 2022

Finanțarea participativă (crowdfunding) reprezintă un tip de activitate în cadrul căreia un furnizor de servicii de finanțare participativă, fără a-și asuma el însuși riscuri, administrează o platformă digitală, deschisă publicului, pentru a pune în legătură sau pentru a facilita punerea în legătură a potențialilor investitori sau împrumutători cu mediul de afaceri care caută finanțare. O astfel de finanțare ar putea consta în împrumuturi, achiziționarea de valori mobiliare sau alte instrumente admise în scopul finanțării participative.

Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.) anunță că Legea nr. 244 privind stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2020/1.503 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 octombrie 2020 privind furnizorii europeni de servicii de finanțare participativă pentru afaceri și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1.129 și a Directivei (UE) 2019/1.937 a fost publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 754 din 27.07.2022 și a intrat în vigoare la începutul acestei luni.

Obiectivul principal al Regulamentului (UE) 2020/1.503 îl reprezintă crearea unui cadru de reglementare care să permită platformelor de finanțare participativă accesul la piața unică, printr-o autorizație bazată pe un singur set de reguli.

Finanțarea participativă oferă o sursă alternativă de finanțare, inclusiv de capital de risc, dar poate oferi și alte beneficii pentru afaceri: aceasta poate valida o idee de afaceri, poate oferi antreprenorilor acces la un număr mare de persoane furnizând perspective și informații, fiind totodată și un instrument de marketing.

„Având în vedere că, până la apariția Legii nr. 244/2022, în România nu a existat un act normativ care să reglementeze în mod expres activitatea de finanțare participativă, A.S.F. s-a implicat activ atât din punct de vedere tehnic, cât și în ceea ce privește întregul proces de avizare interinstituțională care a precedat adoptarea și intrarea în vigoare a acestei legi,” potrivit comunicatului.

Legea nr. 244/2022 prevede dispoziții exprese privind desemnarea A.S.F. în calitate de autoritate competentă responsabilă cu îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2020/1.503, precum și regimul sancționatoriu aplicabil în cazul nerespectării prevederilor acestuia, termenele de depunere a documentelor în vederea autorizării în calitate de furnizor european de servicii de finanțare participativă, condițiile de retragere a autorizației, cerințele referitoare la comunicările publicitare și limba în care fișa cu informațiile esențiale privind investiția poate fi pusă la dispoziția potențialilor investitori etc.

În calitate de autoritate competentă în România pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor prevăzute de Regulamentul (UE) 2020/1.503, „A.S.F. este deschisă unui dialog tehnic, eficient și constructiv cu entitățile care urmează să solicite autorizarea în calitate de furnizori de servicii de finanțare participativă”, mai precizeaza institutia.

Sustine proiectul de Hub al transformării digitale

Legea crowdfunding-ului a intrat in vigoare Read More »

Utilizarea inscrisurilor în formă electronică la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice OUG 38/2020

Guvernul României

Ordonanţa de urgenţă nr. 38/2020 privind utilizarea înscrisurilor în formă electronică la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice

Modificări (…), Referinţe (4)    Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 289 din 07 aprilie 2020. În vigoare de la 07 aprilie 2020

Având în vedere dispoziţiile Regulamentului UE nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE,ţinând cont de faptul că pentru asigurarea unei implementări eficiente a dispoziţiilor Regulamentului UE nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE este necesară adoptarea unor măsuri asemănătoare care să fie aplicabile unitar la nivelul administraţiei publice,ţinând cont de dispoziţiile art. 50 din anexa nr. 1 la Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, care prevăd că autorităţile administraţiei publice vor lua măsurile necesare pentru organizarea activităţii astfel încât să fie evitat, pe cât posibil, contactul direct între persoane, inclusiv prin utilizarea mijloacelor electronice de comunicare,

luând în considerare că una dintre modalităţile de punere în aplicare la nivelul administraţiei publice a măsurilor menţionate în Decretul nr. 195/2020 presupune crearea cadrului legal necesar utilizării semnăturii electronice şi a documentelor electronice,

având în vedere necesitatea recunoaşterii efectelor juridice depline ale documentelor electronice şi ale semnăturii electronice, astfel încât activitatea instituţiilor şi autorităţilor publice să se poată desfăşura prin mijloace electronice în deplină siguranţă şi în condiţii de legalitate,

având în vedere declararea stării de urgenţă pe teritoriul României, fiind necesară adoptarea în regim de urgenţă a măsurilor menţionate anterior, astfel încât să se asigure o funcţionare corespunzătoare a instituţiilor şi autorităţilor publice,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează cadrul general pentru utilizarea la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice a semnăturii electronice şi a documentelor electronice.

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică autorităţilor publice prevăzute în Constituţia României, republicată, în titlul III, capitolul III şi VI.

În cadrul prezentei ordonanţe de urgenţă sunt aplicabile definiţiile relevante prevăzute la art. 3 din Regulamentul nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE.

(1) Actele emise în format electronic de autorităţile şi instituţiile publice vor fi semnate cu semnătura electronică calificată.Derogări (1)

(2) Actele prevăzute la alin. (1) sunt asimilate înscrisurilor autentice.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), tipul de semnătură electronică aplicabilă actelor interne emise în format electronic de către autorităţile şi instituţiile publice se stabileşte de către acestea.

(1) În cadrul procedurilor de elaborare, avizare şi prezentare a proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, iniţiate în vederea adoptării sau aprobării de către Guvern, actele şi documentele autorităţilor şi ale instituţiilor publice semnate cu semnătura electronică calificată au forţa juridică a înscrisurilor autentice.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), măsurile metodologice, organizatorice, termenele şi circulaţia proiectelor de acte normative se stabilesc prin hotărâre a Guvernului la propunerea Secretariatului General al Guvernului.

(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia primirii înscrisurilor semnate cu semnătură electronică.

(2) Autorităţile şi instituţiile publice stabilesc tipul de semnătură electronică aplicabilă pentru utilizarea de către persoanele fizice sau juridice a unui serviciu disponibil online prestat de respectivele autorităţi, cu respectarea dispoziţiilor Regulamentului nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE.

(3) Înscrisurile semnate cu semnătură electronică avansată, care sunt transmise prin utilizarea unor mecanisme de autentificare de nivel substanţial sau ridicat, sunt asimilate, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele lor, cu înscrisurile sub semnătură privată.

(4) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, autorităţile şi instituţiile publice emit actele administrative necesare punerii în aplicare a dispoziţiilor prevăzute la alin. (2).

(1) În vederea primirii documentelor electronice, autorităţile şi instituţiile publice vor pune la dispoziţie portaluri proprii sau vor utiliza astfel de instrumente puse la dispoziţie de către terţi.

(2) În situaţia în care primirea documentelor electronice nu se poate realiza în conformitate cu dispoziţiile alin. (1), autorităţile şi instituţiile publice vor utiliza în acest sens poşta electronică.

(3) Înscrisurile emise de către autorităţile şi instituţiile publice ca urmare a primirii unor documente în conformitate cu prevederile alin. (1) sau (2) se comunică în format electronic, cu excepţia situaţiei în care există o cerere contrară.

4) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să publice în mediul online informaţii privind modalitatea de primire a documentelor electronice.

PRIM-MINISTRU  LUDOVIC ORBAN

Contrasemnează:
Secretarul general al Guvernului,
Antonel Tănase
Preşedintele Autorităţii pentru Digitalizarea României,
Ioan-Sabin Sărmaş
Ministrul lucrărilor publice, dezvoltării şi administraţiei,
Ion Ştefan

Bucureşti, 30 martie 2020.

Nr. 38.

Sustine proiectul de Hub al transformării digitale

Utilizarea inscrisurilor în formă electronică la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice OUG 38/2020 Read More »

Legea NIS - 362/2018 transpune Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice

Informații generale despre NIS ( Legea 362/2018)

Legea nr. 362/2018 privind asigurarea unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și sistemelor informatice a intrat în vigoare de la 12 ianuarie 2019.

Legea transpune așa-numita Directivă NIS (Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune) și:

  • are drept scop creșterea nivelului de pregătire a statelor UE pentru a face față la incidentele de securitate informatică și respectiv creșterea gradului de încredere a cetățenilor în Piața Digitală Unică

  • se adresează specific

    • Operatorilor de Servicii Esențiale (OSE) din 7 sectoare de activitate economică (a se vedea Anexa la lege pentru detalii) astfel:

      • Energie

      • Transport

      • Sectorul bancar

      • Infrastructuri ale pieței financiare

      • Sectorul sănătății

      • Furnizarea și distribuirea de apă potabilă

      • Infrastructură digitală

    • Furnizorilor de Servicii Digitale (FSD) din trei categorii, respectiv: piețe online, motoare de căutare online, servicii de cloud computing (conform art. 3 lit o)

  • stabilirea de măsuri și cerințe pentru asigurarea efectivă a securității (art. 25)

  • notificarea incidentelor survenite

    • legea stabilește cerințe de notificare a incidentelor către autoritatea națională (art. 26) pentru categoriile sus-menționate

    • pentru stabilirea încrederii și conform practicilor privind confidențialitatea în asigurarea securității informatice, legea conține prevederi referitoare la protejarea secretului comercial și a altor informații comunicate CERT-RO în cursul notificărilor și managementului incidentelor.

    • totodată legea instituie un mecanism de primire de notificări și de la alte categorii/alți operatori economici (notificare voluntară)

  • cadrul instituțional și de cooperare: legea stabilește cadrul instituțional la nivel național și cadrul național de cooperare în asigurarea securității rețelelor și sistemelor informatice prin:

    • desemnarea CERT-RO – Centrul Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică ca autoritate națională cu atribuții de reglementare, supraveghere și control și care va îndeplini și:

      • Funcția de Punct Unic de Contact la nivel național

      • Funcția de echipă CSIRT națională (echipă de răspuns la incidente de securitate informatică la nivel național și de participare la răspunsul comun la nivel european)

  • Inițiază un proces de identificare a operatorilor de servicii esențiale și înscriere a acestora în registrul operatorilor de servicii esențiale

  • legea prevede totodată reguli privind auditarea rețelelor și sistemelor OSE și FSD, înființarea de echipe CSIRT/CERT publice, private sau sectoriale precum și reguli privind formarea în domeniu.

Legea 362/2018

 

Parlamentul României

Legea nr. 362/2018 privind asigurarea unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și sistemelor informatice

În vigoare de la 12 ianuarie 2019

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 21 din 09 ianuarie 2019. Formă aplicabilă la 12 ianuarie 2019.

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I – Dispoziții generale

SECȚIUNEA 1 – Obiect și scop

Art. 1. –

Prezenta lege stabilește cadrul juridic și instituțional, măsurile și mecanismele necesare în vederea asigurării unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și sistemelor informatice și a stimulării cooperării în domeniu.

Art. 2. –

(1) Scopul prezentei legi îl constituie:

a) stabilirea cadrului de cooperare la nivel național și de participare la nivel european și internațional în domeniul asigurării securității rețelelor și sistemelor informatice;

b) desemnarea autorității competente la nivel național și a entităților de drept public și privat care dețin competențe și responsabilități în aplicarea prevederilor prezentei legi, a punctului unic de contact la nivel național și a echipei naționale de intervenție în caz de incidente de securitate informatică;

c) stabilirea cerințelor de securitate și notificare pentru operatorii de servicii esențiale și pentru furnizorii de servicii digitale și instituirea mecanismelor de actualizare a acestora în funcție de evoluția amenințărilor la adresa securității rețelelor și sistemelor informatice.

(2) Prezenta lege nu se aplică instituțiilor din domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, precum și Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat.

 

SECȚIUNEA a 2-a – Definiții și principii

Art. 3. –

În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a) administrarea incidentului – toate procedurile utilizate pentru detectarea, analiza și limitarea unui incident și răspunsul la acesta;

b) domain name system, denumit în continuare DNS – sistem de atribuire de nume distribuite ierarhic într-o rețea în care se efectuează căutări de nume de domenii;

c) furnizor de servicii digitale – orice persoană juridică care furnizează un serviciu digital;

d) furnizor de servicii DNS – entitate care furnizează servicii DNS pe internet;

e) incident – orice eveniment care are un impact real negativ asupra securității rețelelor și a sistemelor informatice;

f) internet exchange point, denumit în continuare IXP – facilitate a rețelei care permite interconectarea a mai mult de două sisteme autonome independente, în special în scopul facilitării schimbului de trafic de internet; IXP furnizează interconectare doar pentru sisteme autonome; IXP nu necesită trecerea printr-un al treilea sistem autonom a traficului de internet dintre orice pereche de sisteme autonome participante și nici nu modifică sau interferează într-un alt mod cu acest trafic;

g) motor de căutare online – un serviciu digital care permite utilizatorilor să caute, în principiu, în toate site-urile internet sau site-urile internet într-o anumită limbă pe baza unei interogări privind orice subiect sub forma unui cuvânt, a unei fraze sau a unei alte informații-cheie și care revine cu linkuri în care se pot găsi informații legate de conținutul căutat;

h) operator de servicii esențiale – persoană fizică sau juridică de drept public sau privat de tipul celor prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, care furnizează un serviciu care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1);

i) piață online – serviciu digital care permite consumatorilor și/sau comercianților, astfel cum sunt definiți la art. 3 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți, cu modificările ulterioare, să încheie cu comercianții vânzări online sau contracte de servicii, fie pe site-ul internet al pieței online, fie pe site-ul internet al unui comerciant care utilizează servicii informatice furnizate de piața online;

j) registru de nume de domenii Top-level – entitate care administrează și operează înregistrarea de nume de domenii de internet într-un domeniu Top-level (TLD) specific;

k) reprezentant – orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniunea Europeană desemnată explicit să acționeze în numele unui furnizor de servicii digitale nestabilit în Uniunea Europeană, căreia i se poate adresa autoritatea competentă la nivel național sau echipa de răspuns la incidente de securitate informatică, denumită în continuare echipă CSIRT sau CSIRT, în locul furnizorului de servicii digitale în ceea ce privește obligațiile furnizorului de servicii digitale în temeiul prezentei legi;

l) rețea și sistem informatic:

1. rețea de comunicații electronice în sensul prevederilor art. 4 alin. (1) pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare;

2. orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor cu ajutorul unui program informatic;

3. datele digitale stocate, prelucrate, recuperate sau transmise de elementele prevăzute la pct. 1 și 2 în vederea funcționării, utilizării, protejării și întreținerii lor;

m) risc – orice circumstanță sau eveniment ce poate fi identificat în mod rezonabil, anterior producerii sale, care are un efect potențial negativ asupra securității rețelelor și a sistemelor informatice;

n) securitatea rețelelor și a sistemelor informatice – capacitatea unei rețele și a unui sistem informatic de a rezista, la un nivel de încredere dat, oricărei acțiuni care compromite disponibilitatea, autenticitatea, integritatea, confidențialitatea sau nonrepudierea datelor stocate ori transmise sau prelucrate ori a serviciilor conexe oferite de rețeaua sau de sistemele informatice respective sau accesibile prin intermediul acestora;

o) serviciu digital – serviciu, în sensul prevederilor art. 4 alin. (1) pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea și realizarea schimbului de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, precum și al regulilor referitoare la serviciile societății informaționale între România și statele membre ale Uniunii Europene, precum și Comisia Europeană, cu modificările și completările ulterioare și care se încadrează într-una din categoriile:

1. piață online;

2. motor de căutare online;

3. serviciu de cloud computing;

p) specificație – specificație tehnică, în sensul prevederilor art. 2 pct. 4 din Regulamentul (UE) nr. 1.025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE94/25/CE95/16/CE97/23/CE98/34/CE2004/22/CE2007/23/CE2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1.673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

q) standard – standard, în sensul prevederilor art. 2 pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1.025/2012;

r) strategie națională privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice – cadru care furnizează obiective și priorități strategice privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice la nivel național;

s) serviciu de cloud computing – serviciu digital care permite accesul la un sistem configurabil de resurse sau servicii informatice care pot fi puse în comun;

ș) valoare de prag – valoare minimă/maximă, cuantificabilă a indicatorilor în baza cărora se determină gradul de îndeplinire a unui criteriu.

Art. 4. –

Principiile care stau la baza prezentei legi:

a) principiul responsabilității și conștientizării – constă în efortul continuu derulat de entitățile de drept public și privat în conștientizarea rolului și responsabilității individuale pentru atingerea unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și sistemelor informatice;

b) principiul proporționalității – constă în asigurarea unui echilibru între riscurile la care rețelele și sistemele informatice sunt supuse și cerințele de securitate implementate;

c) principiul cooperării și coordonării – constă în realizarea în timp oportun a schimbului de informații referitoare la riscurile de securitate la adresa rețelelor și sistemelor informatice și asigurarea într-o manieră sincronizată a reacției la producerea incidentelor.

 

CAPITOLUL II – Domeniul de aplicare

SECȚIUNEA 1 – Operatorii de servicii esențiale

Art. 5. –

În vederea asigurării unui nivel ridicat de securitate, operatorii de servicii esențiale se identifică și se înscriu în Registrul operatorilor de servicii esențiale.

Art. 6. –

(1) Un serviciu este considerat esențial dacă furnizarea lui îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) serviciul este esențial în susținerea unor activități societale și/sau economice de cea mai mare importanță;

b) furnizarea sa depinde de o rețea sau de un sistem informatic;

c) furnizarea serviciului este perturbată semnificativ în cazul producerii unui incident.

(2) Evaluarea gradului de perturbare a furnizării serviciului esențial se realizează în funcție de următoarele criterii intersectoriale, fără a fi cumulative:

a) numărul de utilizatori care se bazează pe serviciul furnizat de entitatea în cauză;

b) dependența altor sectoare prevăzute în anexa la prezenta lege de serviciul furnizat de entitatea în cauză;

c) impactul pe care l-ar putea avea incidentele, în ceea ce privește intensitatea și durata, asupra activităților economice și societale sau asupra siguranței publice;

d) cota de piață a entității în cauză;

e) distribuția geografică în ceea ce privește zona care ar putea fi afectată de un incident;

f) importanța entității pentru menținerea unui nivel suficient al serviciului, ținând cont de disponibilitatea unor mijloace alternative pentru furnizarea serviciului respectiv.

(3) Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, denumit în continuare MCSI, la propunerea Centrului Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică, denumit în continuare CERT-RO, supune aprobării prin hotărâre a Guvernului în termen de 5 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) valorile de prag pentru stabilirea efectului perturbator semnificativ al incidentelor la nivelul rețelelor și sistemelor informatice ale operatorilor de servicii esențiale;

b) valorile de prag corespunzătoare criteriilor intersectoriale stabilite potrivit dispozițiilor alin. (2);

c) criteriile sectoriale specifice și valorile de prag corespunzătoare fiecărui sector și subsector de activitate prevăzut în anexă;

d) normele tehnice de stabilire a impactului incidentelor.

(4) La nivelul MCSI se înființează și funcționează Grupul de lucru interinstituțional pentru determinarea valorilor de prag necesare pentru stabilirea efectului perturbator semnificativ al incidentelor la nivelul rețelelor și sistemelor informatice ale operatorilor de servicii esențiale, prevăzute la alin. (3).

(5) MCSI, la propunerea CERT-RO, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, supune aprobării prin hotărâre a Guvernului componența, atribuțiile și modul de organizare a Grupului de lucru interinstituțional prevăzute la alin. (4).

(6) Determinarea valorilor de prag necesare pentru stabilirea efectului perturbator semnificativ al incidentelor la nivelul operatorilor de servicii esențiale care furnizează servicii din sectorul prevăzut la pct. 7 din anexă se realizează cu consultarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații.

Art. 7. –

(1) Registrul prevăzut la art. 5 se alcătuiește pentru sectoarele și subsectoarele prevăzute în anexă și raportat la criteriile prevăzute la art. 6 și valorile de prag prevăzute la art. 6 alin. (3).

(2) Registrul prevăzut la alin. (1) se înființează, se întreține și se actualizează periodic, cel puțin o dată la doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi de către CERT-RO în calitate de autoritate competentă la nivel național.

(3) Registrul prevăzut la alin. (1) face parte din categoria documentelor clasificate.

(4) Normele metodologice de organizare și funcționare a registrului prevăzut la art. 5 se aprobă, la propunerea directorului general al CERT-RO, prin ordin al ministrului comunicațiilor și societății informaționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 8. –

(1) Entitățile care îndeplinesc condițiile și criteriile prevăzute la art. 6 și activează într-unul sau mai multe dintre sectoarele sau subsectoarele de activitate prevăzute în anexă au obligația să notifice CERT-RO în vederea înscrierii în Registrul operatorilor de servicii esențiale.

(2) Prin excepție de la alin. (1) identificarea în vederea înscrierii în Registrul operatorilor de servicii esențiale se poate face și de către CERT-RO din oficiu în vederea îndeplinirii obligațiilor legale ce îi revin sau în urma unei sesizări privind sustragerea de la obligația de notificare și înscriere în Registrul operatorilor de servicii esențiale făcută de către orice persoană interesată, aducând la cunoștința entității vizate declanșarea procedurii de identificare și comunicând la final operatorului rezultatul acesteia.

(3) Operatorii de servicii esențiale pot solicita asistența CERT-RO în procesul de identificare.

(4) Înscrierea operatorilor de servicii esențiale în Registrul operatorilor de servicii esențiale se realizează prin decizia directorului general al CERT-RO care se comunică operatorului de servicii esențiale în urma depunerii unui raport de audit care atestă îndeplinirea cerințelor minime de securitate și notificare, întocmit de un auditor atestat în conformitate cu prevederile art. 32, și a evaluării informațiilor și documentațiilor furnizate de operator în cadrul procesului de identificare.

(5) Atunci când o entitate furnizează un serviciu dintre cele reglementate la art. 6 alin. (1) lit. a) și în cadrul altor state membre ale Uniunii Europene, CERT-RO se consultă cu autoritățile omologe din statele respective în procesul de identificare înainte de adoptarea unei decizii privind identificarea operatorului.

(6) Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează în termen de 30 de zile de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) prin raportare la criteriile intersectoriale de stabilire a impactului unui incident prevăzute la art. 6 alin. (2), respectiv la criteriile sectoriale, precum și la valorile de prag prevăzute la art. 6 alin. (3) prin depunerea unei declarații pe propria răspundere.

(7) Operatorii economici și celelalte entități care operează ori furnizează servicii în cadrul sectoarelor și subsectoarelor definite în anexă au obligația de a pune la dispoziția CERT-RO, la cererea acesteia în calitate de autoritate competentă la nivel național, în termen de 60 de zile de la data primirii solicitării, documentațiile necesare, inclusiv rapoarte de audit, pentru:

a) stabilirea calității de operator de servicii esențiale în conformitate cu prevederile art. 6 și 7;

b) stabilirea măsurilor necesare pentru conformarea cu cerințele prezentei legi;

c) stabilirea interdependenței și interconectării rețelelor și sistemelor informatice cu cele ale altor operatori de servicii esențiale ori furnizori de servicii digitale, inclusiv a celor pe care se bazează furnizarea serviciilor entității în cauză;

d) stabilirea listei de autorități ale statului pentru care furnizează serviciile definite la art. 6 alin. (1).

(8) Prin excepție de la termenul general de furnizare a documentațiilor stabilit la alin. (7), termenul de realizare a auditurilor și de depunere a rapoartelor de audit prevăzute la alin. (4) și (7) precum și tematica și obiectivele acestora se stabilesc de către CERT-RO în urma evaluării celorlalte informații furnizate în conformitate cu prevederile alin. (7) și curge de la data primirii comunicării termenului de către entitatea vizată.

(9) Documentația prevăzută la alin. (7) și (8) va fi stabilită prin normele metodologice de identificare a operatorilor de servicii esențiale și furnizorilor de servicii digitale, aprobate la propunerea directorului general al CERT-RO, prin ordin al ministrului comunicațiilor și societății informaționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 9. –

(1) Entitățile care nu mai îndeplinesc condițiile și criteriile prevăzute la art. 6 notifică CERT-RO în vederea radierii din Registrul operatorilor de servicii esențiale și furnizează documentațiile relevante în conformitate cu art. 8 alin. (7) lit. a).

(2) CERT-RO dispune, prin decizia directorului general, radierea din Registrul operatorilor de servicii esențiale la cerere sau din oficiu, în urma evaluării documentațiilor prevăzute la alin. (1), și comunică operatorului decizia.

(3) Operatorii de servicii esențiale pot solicita asistența CERT-RO cu privire la documentațiile prevăzute la alin. (1) necesare în procesul de radiere.

(4) Atunci când o entitate furnizează un serviciu esențial și în cadrul altor state membre ale Uniunii Europene, CERT-RO se consultă cu autoritățile omologe din statele respective înainte de adoptarea unei decizii privind radierea.

(5) Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează în termen de 30 de zile de la data la care entitatea nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 6.

Art. 10. –

(1) În scopul asigurării securității rețelelor și sistemelor informatice, operatorii de servicii esențiale au următoarele obligații:

a) implementează măsurile tehnice și organizatorice adecvate și proporționale pentru îndeplinirea cerințelor minime de securitate stabilite în temeiul prevederilor art. 25 alin. (3);

b) implementează măsuri adecvate pentru a preveni și minimiza impactul incidentelor care afectează securitatea rețelelor și a sistemelor informatice utilizate pentru furnizarea acestor servicii esențiale, cu scopul de a asigura continuitatea serviciilor respective, stabilite în temeiul prevederilor art. 25 alin. (3);

c) notifică de îndată CERT-RO în calitate de CSIRT național incidentele care au un impact semnificativ asupra continuității serviciilor esențiale furnizând cel puțin informațiile prevăzute la art. 26 alin. (3);

d) pun la dispoziția CERT-RO informații care să permită stabilirea impactului transfrontalier al incidentului în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3);

e) se supun controlului desfășurat de către CERT-RO în vederea stabilirii gradului de respectare a obligațiilor ce le revin în temeiul prezentei legi;

f) stabilesc mijloacele permanente de contact, desemnează responsabilii cu securitatea rețelelor și sistemelor informatice însărcinați cu monitorizarea mijloacelor de contact și comunică CERT-RO în termen de 60 de zile de la înscrierea în Registrul operatorilor de servicii esențiale lista acestora, precum și orice modificări ulterioare de îndată ce au survenit;

g) comunică în termen de maximum 30 de zile către CERT- RO, în calitate de autoritate competentă la nivel național, orice schimbare survenită în datele furnizate în cadrul procesului de identificare ca operator de servicii esențiale;

h) se interconectează în termen de 60 de zile de la înscrierea în Registrul operatorilor de servicii esențiale la serviciul de alertare și cooperare al CERT-RO, asigură monitorizarea permanentă a alertelor și solicitărilor primite prin acest serviciu ori prin celelalte modalități de contact și ia în cel mai scurt timp măsurile adecvate de răspuns la nivelul rețelelor și sistemelor informatice proprii;

i) asigură de îndată răspunsul la incidentele survenite, restabilesc în cel mai scurt timp funcționarea serviciului la parametrii dinaintea incidentului și realizează auditul de securitate, conform prezentei legi.

(2) Operatorii de servicii esențiale pun la dispoziția CERT- RO în calitate de autoritate competentă la nivel național, la solicitarea acesteia făcută cu menționarea scopului și precizând informațiile necesare și termenul de furnizare a acestora:

a) informațiile necesare pentru evaluarea securității rețelelor și a sistemelor informatice vizate de prezenta lege, inclusiv politicile de securitate documentate;

b) rezultatele auditului de securitate realizat la solicitarea CERT-RO, inclusiv informațiile și documentațiile pe care se bazează acesta, precum și alte elemente care atestă punerea efectivă în aplicare a cerințelor minime de securitate.

(3) Notificarea de îndată a afectării serviciilor esențiale prevăzută la alin. (1) lit. c) se face și în situația în care afectarea se datorează unor incidente care afectează un furnizor de servicii digitale de care depinde furnizarea serviciilor esențiale.

(4) Termenul de conformare pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) este de 6 luni de la data intrării în vigoare a normelor tehnice privind cerințele de securitate și notificare ori, după caz, de la data înscrierii în Registrul operatorilor de servicii esențiale.

Art. 11. –

Operatorii de servicii esențiale au obligația să implementeze în termenul de conformare stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 37 măsurile dispuse de CERT-RO pentru îndeplinirea cerințelor minime de securitate, în vederea remedierii deficiențelor constatate cu ocazia controlului exercitat în temeiul art. 35.

 

SECȚIUNEA a 2-a – Furnizorii de servicii digitale

Art. 12. –

(1) Furnizorii de servicii digitale au următoarele obligații:

a) implementează măsurile tehnice și organizatorice adecvate și proporționale pentru îndeplinirea cerințelor minime de securitate a rețelelor și sistemelor informatice stabilite în temeiul prevederilor prezentei legi cu privire la serviciile prevăzute la art. 3 lit. o) pe care le oferă pe teritoriul Uniunii Europene ținând cont de normele tehnice prevăzute la art. 25 alin. (1), în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestora;

b) implementează, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a normelor tehnice prevăzute la art. 25 alin. (1), măsuri adecvate pentru a preveni și minimiza impactul incidentelor care afectează securitatea rețelelor și a sistemelor informatice utilizate pentru furnizarea serviciilor prevăzute la lit. a), asigură răspunsul la incidente și continuitatea serviciilor acestora;

c) notifică de îndată CERT-RO în calitate de CSIRT național incidentele care au un impact semnificativ asupra furnizării serviciilor prevăzute la art. 3 lit. o), furnizând cel puțin informațiile prevăzute la art. 26 alin. (3);

d) pun la dispoziția CERT-RO informații care să permită stabilirea impactului transfrontalier al incidentului în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3);

e) stabilesc mijloace permanente de contact, desemnează responsabilii cu securitatea rețelelor și sistemelor informatice însărcinați cu monitorizarea canalelor de contact și comunică CERT-RO, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, lista acestora, precum și orice modificări ulterioare de îndată ce au survenit;

f) se interconectează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi la serviciul de alertare și cooperare al CERT-RO, asigură monitorizarea permanentă a alertelor și solicitărilor primite prin acest serviciu ori prin celelalte modalități de contact și ia în cel mai scurt timp măsurile adecvate de răspuns la nivelul rețelelor și sistemelor informatice proprii.

(2) Furnizorii de servicii digitale pun la dispoziția CERT-RO în calitate de autoritate competentă la nivel național, la solicitarea acesteia făcută cu menționarea scopului și precizând informațiile necesare și termenul de furnizare a acestora:

a) informațiile necesare pentru evaluarea securității rețelelor și a sistemelor informatice vizate de prezenta lege, inclusiv politicile de securitate documentate;

b) rezultatele auditului de securitate realizat, inclusiv informațiile și documentațiile pe care se bazează acesta, precum și alte elemente care atestă punerea efectivă în aplicare a cerințelor minime de securitate.

(3) Obligația de notificare prevăzută la alin. (1) lit. c) se aplică doar în cazul în care furnizorul de servicii digitale are acces la informațiile necesare pentru evaluarea impactului incidentului prevăzute la art. 26 și care să permită evaluarea prevăzută la art. 28.

(4) Prevederile prezentei legi se aplică furnizorilor de servicii digitale care au stabilit sediul social pe teritoriul României precum și celor din afara Uniunii Europene care stabilesc sediul reprezentanței din Uniune pe teritoriul României.

(5) Prevederile alin. (1) – (4), art. 25 alin. (4), art. 26 alin. (2) din prezenta lege nu se aplică furnizorilor de servicii digitale care se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, așa cum sunt definite în Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare.

(6) Operatorii economici, precum și celelalte entități care furnizează servicii digitale au obligația de a furniza către CERT- RO, în termen de 60 de zile de la data primirii solicitării făcută cu menționarea scopului și precizând informațiile necesare, următoarele categorii de documente:

a) documentațiile necesare stabilirii calității de furnizor de servicii digitale în sensul prezentei legi;

b) documentațiile necesare stabilirii interdependenței și interconectării rețelelor și sistemelor informatice cu cele ale altor operatori de servicii esențiale ori furnizori de servicii digitale;

c) stabilirea listei de autorități ale statului pentru care furnizează serviciile definite la art. 3 lit. o).

(7) Documentația prevăzută la alin. (6) va fi stabilită prin normele metodologice prevăzute la art. 8 alin. (9).

 

CAPITOLUL III – Roluri și responsabilități

SECȚIUNEA 1 – Coordonarea strategică la nivel național

Art. 13. –

Coordonarea strategică la nivel național a activităților de asigurare a unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și sistemelor informatice se realizează de către Guvern prin Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale sub aspectul politicilor publice și al inițiativei legislative în domeniu.

Art. 14. –

Strategia națională privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea MCSI în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

 

SECȚIUNEA a 2-a – Autorități competente și responsabilități

Art. 15. –

(1) CERT-RO este autoritate competentă la nivel național pentru securitatea rețelelor și a sistemelor informatice care asigură furnizarea serviciilor esențiale ori furnizează serviciile digitale identificate în temeiul prezentei legi.

(2) Pentru asigurarea unui nivel ridicat de securitate a rețelelor și sistemelor informatice, CERT-RO se consultă și cooperează cu:

a) Serviciul Român de Informații, pentru securitatea rețelelor și a sistemelor informatice care asigură servicii esențiale a căror afectare aduce atingere securității naționale;

b) Ministerul Apărării Naționale, pentru securitatea rețelelor și a sistemelor informatice care asigură servicii esențiale în sprijinul activităților privind apărarea națională;

c) Ministerul Afacerilor Interne, Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Serviciul de Protecție și Pază, pentru securitatea rețelelor și a sistemelor informatice care asigură servicii esențiale în domeniul lor de activitate și responsabilitate.

Art. 16. –

CERT-RO se consultă și cooperează, după caz, cu:

a) organele de urmărire penală;

b) Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, atunci când incidentele au ca rezultat afectarea securității ori funcționării rețelelor publice de comunicații electronice ori când pentru administrarea unui incident sunt necesare măsuri ce intră în aria de activitate și responsabilitate a acesteia;

c) Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal în cazul incidentelor care au ca rezultat încălcarea securității datelor cu caracter personal, în condițiile legii.

 

SECȚIUNEA a 3-a – Echipele de intervenție în caz de incidente de securitate informatică

Art. 17. –

(1) Echipa CSIRT definită la art. 19 lit. b) respectă cerințele de la art. 24 și acoperă sectoarele din anexă și serviciile prevăzute la art. 3 lit. o).

(2) Persoanele juridice care activează în cadrul aceluiași sector sau subsector de activitate din anexa la prezenta lege pot constitui echipe CSIRT proprii sau sectoriale ori pot achiziționa servicii de specialitate de tip CSIRT.

(3) Entitățile prevăzute la art. 15 alin. (2) și art. 16 lit. b) pot constitui echipe CSIRT pentru asigurarea securității rețelelor și sistemelor informatice conform domeniului de activitate și responsabilitate.

(4) Echipele CSIRT sectoriale se autorizează și se desemnează de către CERT-RO în urma evaluării îndeplinirii condițiilor specifice de autorizare a acestui tip de echipe elaborate în conformitate cu prevederile art. 20 lit. e).

Art. 18. –

(1) Echipele CSIRT proprii, sectoriale sau serviciile de specialitate prevăzute la art. 17 alin. (2) care deservesc operatori de servicii esențiale și furnizori de servicii digitale au următoarele obligații:

a) să fie autorizate de către CERT-RO în temeiul prezentei legi;

b) să asigure compatibilitatea și interoperabilitatea sistemelor, procedurilor și metodelor utilizate cu cele ale echipei CSIRT naționale din cadrul CERT-RO;

c) să furnizeze cel puțin setul minim de servicii de tip CSIRT necesar asigurării la nivel național a unei protecții unitare a operatorilor și furnizorilor ce fac obiectul prezentei legi;

d) să utilizeze în cadrul echipelor un număr corespunzător de persoane calificate în conformitate cu prezenta lege;

e) să se interconecteze la serviciul de alertă, monitorizare și cooperare al CERT-RO și să asigure un răspuns prompt la alertele și solicitările transmise de echipa CSIRT națională.

(2) Normele tehnice privind compatibilitatea și interoperabilitatea prevăzute la alin. (1) lit. b), setul minim de servicii menționat la alin. (1) lit. c) și criteriile de stabilire a numărului de persoane calificate prevăzute la alin. (1) lit. d) se aprobă, la propunerea directorului general al CERT-RO, prin ordin al ministrului comunicațiilor și societății informaționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

SECȚIUNEA a 4-a – Autoritatea competentă la nivel național – CERT-RO

Art. 19. –

În cadrul CERT-RO se organizează și funcționează și:

a) punctul unic de contact la nivel național;

b) echipa de răspuns la incidente de securitate informatică la nivel național, denumită în continuare echipa CSIRT națională sau CSIRT național.

Art. 20. –

CERT-RO, în calitate de autoritate competentă la nivel național, are următoarele atribuții generale:

a) identifică, cu consultarea autorităților și entităților de reglementare și administrare a sectoarelor și subsectoarelor prevăzute în anexă, operatorii de servicii esențiale care au sediul social, filială, sucursală sau punct de lucru pe teritoriul României;

b) elaborează și actualizează normele tehnice privind cerințele minime de asigurare a securității rețelelor și sistemelor informatice;

c) elaborează și actualizează normele tehnice privind îndeplinirea obligațiilor de notificare a incidentelor de securitate de către operatorii și furnizorii prevăzuți de prezenta lege;

d) coordonează activitatea Grupului de lucru interinstituțional menționat la art. 6 alin. (4);

e) elaborează și actualizează, după consultarea celorlalte instituții cu responsabilități în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, precum și a altor instituții și autorități, după caz, normele metodologice, tehnice, precum și regulamentele privind cerințele referitoare la înființarea, autorizarea și funcționarea echipelor CSIRT, desemnarea echipelor CSIRT sectoriale, cele referitoare la atestarea auditorilor calificați cu competențe în domeniul securității serviciilor esențiale și a serviciilor digitale, precum și normele referitoare la autorizarea formatorilor și furnizorilor de servicii de formare pentru activitățile prevăzute la lit. o) și p);

f) elaborează și promovează practici comune pentru administrarea incidentelor și a riscurilor și pentru sistemele de clasificare a incidentelor, riscurilor și informațiilor;

g) participă, prin reprezentanți, la Grupul de cooperare la nivelul Uniunii Europene constituit pentru a facilita cooperarea strategică și schimbul de informații între statele membre, pentru a consolida încrederea și în vederea obținerii unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniunea Europeană și compus din reprezentanți ai statelor membre, ai Comisiei Europene și ai Agenției Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor – ENISA, în vederea adoptării soluțiilor optime pentru atingerea obiectivului de securitate și a schimbului de informații între statele membre, respectiv:

(i) după caz, participă la schimbul de experiență privind aspecte legate de securitatea rețelelor și a sistemelor informatice cu instituții, organe, oficii și agenții relevante ale Uniunii Europene;

(ii) participă la dezbateri privind standardele și specificațiile prevăzute la art. 25 alin. (6) cu reprezentanți ai organizațiilor de standardizare europene relevante;

(iii) colectează exemple de bune practici privind riscurile și incidentele;

h) permite echipelor CSIRT acces la datele privind incidentele notificate de operatorii de servicii esențiale sau de furnizorii de servicii digitale, în măsura necesară pentru a-și îndeplini atribuțiile, cu respectarea legii;

i) verifică în condițiile art. 3542 respectarea de către operatorii de servicii esențiale și furnizorii de servicii digitale a obligațiilor ce le revin conform prezentei legi;

j) emite în temeiul art. 37 dispoziții cu caracter obligatoriu pentru operatorii de servicii esențiale în vederea conformării și remedierii deficiențelor constatate și stabilește termenul până la care aceștia trebuie să se conformeze;

k) instituie măsuri de supraveghere ex post pentru furnizorii de servicii digitale cu privire la neîndeplinirea obligațiilor ce le revin conform prevederilor prezentei legi;

l) primește sesizări cu privire la neîndeplinirea obligațiilor operatorilor și furnizorilor prevăzuți de prezenta lege;

m) cooperează cu autoritățile competente din celelalte state și oferă asistență acestora, prin schimbul de informații, transmiterea de solicitări și sesizări, efectuarea controlului ori luarea de măsuri de supraveghere și remediere a deficiențelor constatate, în cazul operatorilor și furnizorilor prevăzuți de prezenta lege care își au sediul principal în România ori care, deși au sediul principal stabilit în alt stat membru, rețelele sau sistemele informatice ale acestora sunt situate și pe teritoriul României;

n) monitorizează aplicarea prevederilor prezentei legi;

o) autorizează, revocă sau reînnoiește autorizarea echipelor CSIRT ce deservesc operatori de servicii esențiale ori furnizori de servicii digitale;

p) eliberează, revocă sau reînnoiește atestatele auditorilor de securitate informatică care pot efectua audit în cadrul rețelelor și sistemelor informatice ce susțin servicii esențiale ori furnizează servicii digitale în condițiile prezentei legi;

q) autorizează, revocă sau reînnoiește autorizarea formatorilor și furnizorilor de servicii de formare pentru activitățile prevăzute la lit. o) și p);

r) alcătuiește și actualizează periodic, cel puțin o dată la doi ani, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, lista serviciilor esențiale care îndeplinesc condițiile de la art. 6 alin. (1), cu consultarea autorităților și entităților prevăzute la lit. a), precum și a celor prevăzute la art. 15 alin. (2), și o înaintează MCSI spre a fi supusă aprobării prin hotărâre a Guvernului. Prima listă se supune aprobării Guvernului în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi;

s) propune spre aprobare MCSI normele tehnice, metodologice și regulamentele prevăzute de prezenta lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acesteia.

Art. 21. –

În calitate de punct național unic de contact, CERT-RO are următoarele atribuții:

a) exercită o funcție de legătură între autoritățile statului și autoritățile similare din alte state, Grupul de cooperare și rețeaua echipelor de răspuns la incidentele de securitate informatică, denumită în continuare rețeaua CSIRT;

b) elaborează și transmite Grupului de cooperare rapoarte de sinteză privind notificările primite și acțiunile întreprinse;

c) transmite, la cererea autorităților sau a echipelor CSIRT, către punctele unice de contact din celelalte state membre notificările și solicitările privind incidentele ce afectează funcționarea serviciilor esențiale și a celor digitale de pe teritoriul respectivelor state;

d) transmite autorităților prevăzute la art. 15 alin. (2) și art. 16 notificările și cererile primite din alte state membre, potrivit ariei de responsabilitate.

Art. 22. –

(1) În calitate de CSIRT național, CERT-RO are următoarele atribuții:

a) monitorizează incidentele de securitate a rețelelor și sistemelor informatice la nivel național;

b) emite avertizări timpurii, alerte și anunțuri și diseminează informațiile privind riscurile și incidentele către autoritățile prevăzute la art. 15 alin. (2), precum și orice entitate de drept public sau privat căreia îi poate fi afectată securitatea rețelelor și sistemelor informatice;

c) primește notificări privind incidentele care afectează rețelele și sistemele operatorilor de servicii esențiale ori ale furnizorilor de servicii digitale;

d) furnizează operatorului de servicii esențiale care a făcut notificarea, în măsura posibilităților, informații relevante în ceea ce privește acțiunile ulterioare notificării;

e) stabilește, în baza notificărilor primite, impactul la nivel național și transfrontalier al incidentelor și informează autoritățile relevante la nivel național, precum și autoritățile similare din alte state potențial afectate;

f) aduce la cunoștința publicului periodic și ori de câte ori este necesar avertizări, alerte și informări privind riscuri și amenințări, posibile măsuri de prevenire și contracarare, în scopul cunoașterii de către public a acestora și al luării măsurilor adecvate, și publică statistici privitoare la incidentele identificate la nivel național, cu respectarea condițiilor prezentei legi;

g) asigură răspunsul la incidente în limitele prezentei legi;

h) elaborează analize dinamice de risc și de incident;

i) cooperează, la nivel național, cu echipele CSIRT în cadrul unei platforme de management al incidentelor și pentru schimbul de informații;

j) participă la acțiunile comune în cadrul rețelei CSIRT la nivel european, precum și, după necesități, la acțiunile solicitate în cadrul rețelelor internaționale de cooperare;

k) poate solicita asistența ENISA pentru ducerea la îndeplinire a atribuțiilor sale;

l) înființează, întreține și operează serviciul de alertare și cooperare cu operatorii de servicii esențiale și furnizorii de servicii digitale menționat la art. 10 alin. (1) lit. h) și art. 12 alin. (1) lit. f).

(2) Echipele CSIRT se conectează și realizează schimbul de informații cu echipa CSIRT națională aflată în cadrul CERT-RO prin intermediul platformei de management al incidentelor, menționată la alin. (1) lit. i).

(3) În vederea administrării adecvate a incidentelor majore la nivel național ori pentru administrarea unor incidente care necesită înaltă specializare și pregătire tehnică de specialitate, CERT-RO poate dezvolta parteneriate și alcătui echipe mixte compuse din specialiști proprii și specialiști proveniți de la alte instituții ori entități din mediul privat, cu respectarea legii și asigurarea condițiilor privind confidențialitatea și accesul la informații în limitele legii și cu acordul părților implicate în incident.

 

Art. 23. –

(1) În scopul cooperării operaționale, echipa CSIRT națională care funcționează în cadrul CERT-RO participă la rețeaua CSIRT compusă din reprezentanți ai echipelor CSIRT naționale ale statelor membre din Uniunea Europeană și cea a CERT-UE.

(2) Cooperarea prevăzută la alin. (1) se realizează prin:

a) schimbul de informații privind serviciile, operațiunile și posibilitățile de cooperare;

b) schimbul și analiza informațiilor fără caracter comercial referitoare la incidentele ce afectează un stat membru;

c) schimbul de informații fără caracter confidențial privind incidente individuale;

d) participarea la elaborarea unui răspuns coordonat al Rețelei CSIRT, pentru managementul unui incident identificat pe teritoriul unui alt stat membru;

e) acordarea de sprijin voluntar în abordarea incidentelor transfrontaliere;

f) analiza și identificarea de noi forme de cooperare operațională în cadrul rețelei CSIRT;

g) participarea la elaborarea de orientări și practici unitare în domeniul cooperării operaționale;

h) solicitarea rețelei CSIRT de a asigura un răspuns coordonat la un incident identificat la nivel național.

(3) Fac excepție de la schimbul de informații prevăzut la alin. (2) lit. c) situațiile în care schimbul ar periclita investigarea incidentului.

(4) Echipa CSIRT participă și la alte rețele internaționale de cooperare, după necesități.

Art. 24. –

(1) În vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin în calitate de autoritate competentă la nivel național în temeiul art. 20, din bugetul CERT-RO se asigură resursele materiale, financiare și umane suficiente pentru:

a) desfășurarea activităților de normare prevăzute la art. 20 lit. a) –f) și r);

b) primirea sesizărilor, efectuarea controlului, verificărilor și supravegherilor prevăzute la art. 20 lit. i)-l), precum și pentru asigurarea punerii în aplicare a deciziilor și sancțiunilor, rezolvării contestațiilor și reprezentarea în contencios administrativ;

c) desfășurarea activităților de cooperare prevăzute la art. 20 lit. g)h) și m), înființarea, administrarea și funcționarea registrelor și evidențelor prevăzute de art. 20 lit. o) –r), precum și a Registrului operatorilor de servicii esențiale prevăzut la art. 5;

d) desfășurarea activităților de autorizare și acreditare prevăzute la art. 20 lit. o) –q);

e) luarea măsurilor cu caracter excepțional prevăzute la art. 41.

(2) În vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin în calitate de punct unic de contact la nivel național, din bugetul CERT-RO se asigură resursele materiale, financiare și umane suficiente pentru asigurarea în regim permanent a funcției de legătură, primire și retransmitere a cererilor și solicitărilor prevăzute la art. 21 lit. a)c) și d).

(3) În vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin în calitate de echipă CSIRT națională conform prevederilor art. 22 și 23, din bugetul CERT-RO se asigură resursele materiale, financiare și umane suficiente pentru:

a) alertele prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. a) și c);

b) emiterea avertizărilor, contactarea și alertarea altor entități și diseminarea de informații relevante în temeiul art. 22 alin. (1) lit. b)d) –f) și l);

c) asigurarea răspunsului, intervenției și cooperării în temeiul art. 22 alin. (1) lit. g)i) –l);

d) stabilirea impactului incidentelor și analiza acestora în temeiul art. 22 alin. (1) lit. e) și h).

(4) Resursele financiare, materiale și umane alocate CERT- RO vor asigura:

a) continuitatea activităților și disponibilitatea permanentă a serviciilor;

b) participarea la Grupul de cooperare prevăzut de art. 20 lit. g);

c) un sistem adecvat de gestionare și transmitere a cererilor;

d) o infrastructură adecvată prevăzută cu sisteme redundante;

e) spațiu de lucru de rezervă în amplasamente securizate;

f) disponibilitatea ridicată a serviciilor de comunicații prin mijloace multiple de contact, capacitatea de a contacta alte entități în orice moment și evitarea punctelor unice de defecțiune;

g) amplasamente securizate ale sediilor echipei CSIRT naționale din cadrul CERT-RO și ale sistemelor informatice de suport;

h) mijloacele necesare asigurării controlului punerii în aplicare a dispozițiilor prezentei legi și aplicării de sancțiuni precum și pentru îndeplinirea celorlalte obligații ce îi revin conform legii;

i) personalul adecvat, inclusiv din punctul de vedere al competențelor.

(5) Începând cu 1 ianuarie 2019, resursele financiare necesare pentru funcționarea CERT-RO se asigură din venituri proprii prevăzute la alin. (6) și în completare din subvenții de la bugetul de stat prin bugetul MCSI.

(6) Începând cu 1 ianuarie 2019, CERT-RO poate reține și utiliza următoarele categorii de venituri proprii:

a) sumele provenite din activitățile prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. c) și e), respectiv activitățile prevăzute la art. 33 alin. (2) lit. c) și e);

b) sumele provenite din furnizarea serviciului prevăzut la art. 22 alin. (1) lit. l).

(7) Cuantumul tarifului pentru serviciile prevăzute la alin. (6) se stabilește prin ordin al ministrului comunicațiilor și societății informaționale, la propunerea directorului general al CERT-RO, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(8) Din bugetul CERT-RO se asigură, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, și următoarele categorii de cheltuieli:

a) achiziționarea de servicii de specialitate;

b) închirierea, achiziționarea sau construcția de imobile în vederea desfășurării activității;

c) achiziția de echipamente și software, inclusiv software dezvoltat la comandă;

d) afilierea la rețele și organizații internaționale de profil și participarea prin reprezentanți la lucrările acestora precum și la alte evenimente de profil;

e) cursuri de formare și perfecționare precum și certificări ale personalului propriu;

f) editarea de publicații, ghiduri de specialitate, clipuri video de conștientizare;

g) organizarea de conferințe, seminare și alte evenimente de profil;

h) efectuarea de studii statistice și activități de cercetare;

i) renovări și îmbunătățiri ale sediilor și locațiilor de desfășurare a activității.

(9) CERT-RO poate folosi pentru desfășurarea activității bunuri materiale și fonduri bănești primite de la persoanele juridice și fizice, sub formă de donații și sponsorizări, cu respectarea dispozițiilor legale și asigurarea transparenței privind donațiile, sponsorizările și sursa acestora.

(10) CERT-RO poate înființa birouri și sedii la nivel local în vederea asigurării activităților și reprezentării adecvate pentru îndeplinirea obligațiilor ce îi revin în temeiul prezentei legi.

 

CAPITOLUL IV – Asigurarea securității rețelelor și sistemelor informatice

SECȚIUNEA 1 – Cerințele minime de securitate

Art. 25. –

(1) În vederea asigurării unui nivel comun de securitate a rețelelor și sistemelor informatice, operatorii de servicii esențiale și furnizorii de servicii digitale au obligația de a respecta normele tehnice elaborate de CERT-RO în temeiul prevederilor art. 20 lit. b).

(2) CERT-RO elaborează, cu consultarea autorităților care reglementează sectoarele și subsectoarele prevăzute în anexă, ghiduri în sprijinul implementării măsurilor minime de securitate pentru operatorii și furnizorii prevăzuți în prezenta lege.

(3) Normele tehnice prevăzute la alin. (1) aplicabile operatorilor de servicii esențiale se stabilesc în baza cel puțin a următoarelor categorii de activități de asigurare a securității rețelelor și sistemelor informatice:

a) managementul drepturilor de acces;

b) conștientizarea și instruirea utilizatorilor;

c) jurnalizarea și asigurarea trasabilității activităților în cadrul rețelelor și sistemelor informatice;

d) testarea și evaluarea securității rețelelor și sistemelor informatice;

e) managementul configurațiilor rețelelor și sistemelor informatice;

f) asigurarea disponibilității serviciului esențial și a funcționării rețelelor și sistemelor informatice;

g) managementul continuității funcționării serviciului esențial;

h) managementul identificării și autentificării utilizatorilor;

i) răspunsul la incidente;

j) mentenanța rețelelor și sistemelor informatice;

k) managementul suporturilor de memorie externă;

l) asigurarea protecției fizice a rețelelor și sistemelor informatice;

m) realizarea planurilor de securitate;

n) asigurarea securității personalului;

o) analizarea și evaluarea riscurilor;

p) asigurarea protecției produselor și serviciilor aferente rețelelor și sistemelor informatice;

q) managementul vulnerabilităților și alertelor de securitate.

(4) Normele tehnice prevăzute la alin. (1) aplicabile furnizorilor de servicii digitale se stabilesc în baza următoarelor categorii de activități de asigurare a securității rețelelor și sistemelor informatice:

a) securitatea sistemelor și a instalațiilor;

b) gestionarea incidentelor;

c) gestionarea continuității activității;

d) monitorizarea, auditarea și testarea;

e) conformitatea cu standardele europene și internaționale.

(5) În implementarea măsurilor de la alin. (1) operatorii de servicii esențiale:

a) identifică rețelele și sistemele informatice care susțin furnizarea de servicii esențiale;

b) elaborează și implementează politici și planuri proprii de securitate a rețelelor și sistemelor informatice;

c) asigură managementul incidentelor care afectează securitatea rețelelor și sistemelor informatice;

d) previn accesul neautorizat la rețelele și sistemele informatice;

e) previn diseminarea datelor deținute la nivelul rețelelor și sistemelor informatice către alte persoane decât cele autorizate să cunoască conținutul acestora;

f) implementează un sistem de management al riscului;

g) implementează planuri de acțiune pe niveluri de alertă de securitate a rețelelor și sistemelor informatice;

h) asigură continuitatea serviciilor.

(6) Normele tehnice prevăzute la alin. (1) se emit cu luarea în considerare a cerințelor și standardelor europene și internaționale fără a impune sau a discrimina în favoarea utilizării unui anumit tip de tehnologie.

 

SECȚIUNEA a 2-a – Notificarea incidentelor de securitate

Art. 26. –

(1) Notificările efectuate de operatorii de servicii esențiale în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) trebuie să îndeplinească condițiile și să conțină informațiile prevăzute în normele tehnice prevăzute la art. 20 lit. c).

(2) Notificările efectuate de furnizorii de servicii digitale în temeiul prevederilor art. 12 alin. (1) lit. c) trebuie să îndeplinească condițiile și să conțină informațiile prevăzute în normele tehnice prevăzute la art. 20 lit. c).

(3) Notificarea incidentelor conține, în mod obligatoriu, următoarele informații:

a) elementele de identificare ale infrastructurii și operatorului sau furnizorului în cauză;

b) descrierea incidentului;

c) perioada de desfășurare a incidentului;

d) impactul estimat al incidentului;

e) măsuri preliminare adoptate;

f) lista de autorități ale statului afectate de incident;

g) întinderea geografică potențială a incidentului;

h) date despre efecte potențial transfrontaliere ale incidentului.

(4) Notificarea prevăzută la alin. (1) și (2) nu va conține:

a) informații clasificate;

b) date care pot aduce atingere drepturilor și libertăților cetățenești ori intereselor legitime ale unor terțe entități implicate în incident, în condițiile legii.

(5) CERT-RO, în calitate de autoritate competentă la nivel național, elaborează și actualizează, prin decizie a directorului general publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, formularele necesare notificărilor de incident efectuate în temeiul prezentului articol, detaliind informațiile și documentațiile necesar a fi furnizate.

(6) CERT-RO, în calitate de CSIRT național, va stabili și va aduce la cunoștința publicului, precum și operatorilor și furnizorilor menționați în prezenta lege mijloacele de comunicare pentru efectuarea notificărilor cerute prin prezenta lege.

(7) Notificările privind incidentele ce fac obiectul prezentei legi pot fi făcute și de către echipele CSIRT ale entităților de drept public sau privat ori care deservesc un anumit sector de activitate ori de către furnizorii de servicii de securitate aflați în relație contractuală, conform atribuțiilor ce le revin în baza actului de înființare ori a contractului de prestări servicii, după caz.

(8) Notificarea făcută de o echipă CSIRT în temeiul alin. (7) echivalează cu notificarea făcută de operatorul sau furnizorul afectat, acesta purtând întreaga răspundere pentru conținutul notificării și îndeplinirea celorlalte obligații ce îi revin conform prezentei legi.

(9) Obligația de a notifica un incident de către furnizorii de servicii digitale se aplică doar în cazul în care aceștia au acces la informațiile necesare pentru a evalua impactul unui incident asupra parametrilor menționați la art. 28 alin. (2).

(10) Entitățile care nu au fost identificate drept operatori de servicii esențiale și nu sunt furnizori de servicii digitale pot notifica voluntar CERT-RO, în calitate de CSIRT național, furnizând cel puțin informațiile prevăzute la alin. (3), incidentele care au un impact semnificativ asupra continuității serviciilor pe care le furnizează.

(11) CERT-RO tratează notificările obligatorii cu prioritate față de notificările voluntare.

(12) Notificările voluntare se tratează doar atunci când această prelucrare nu împiedică îndeplinirea celorlalte obligații ce îi revin autorității competente la nivel național și în limita resurselor existente.

(13) Notificarea voluntară nu impune entității notificatoare nicio obligație care nu i-ar fi revenit dacă nu ar fi făcut notificarea.

(14) Notificările prevăzute la alin. (1) și (2) nu atrag răspunderea pentru entitățile care notifică, în condițiile respectării obligațiilor prevăzute de prezenta lege.

 

SECȚIUNEA a 3-a – Managementul incidentelor

Art. 27. –

După primirea notificării, CERT-RO, în calitate de CSIRT național:

a) evaluează preliminar impactul incidentului la nivel național și alertează, sesizează ori notifică sau, după caz, poate solicita operatorului sau furnizorului să alerteze alte entități afectate precum și autoritățile cu responsabilități în prevenirea, limitarea și combaterea efectelor incidentului, precum și autoritățile prevăzute la art. 16, potrivit legii;

b) poate solicita informații suplimentare operatorului sau furnizorului care a făcut notificarea în vederea îndeplinirii obligațiilor ce îi revin, menționând termenul de furnizare a acestora;

c) oferă operatorului sau furnizorului care a făcut notificarea, atunci când circumstanțele o permit, informații care ar putea sprijini administrarea incidentului;

d) în calitate de punct unic de contact, informează celelalte state membre sau partenere afectate dacă incidentul are un impact semnificativ asupra continuității serviciilor esențiale ori a serviciilor digitale în statele respective;

e) în urma analizei incidentelor, poate, după caz, declanșa acțiune de control pentru verificarea respectării cerințelor prezentei legi;

f) poate lua măsurile prevăzute la art. 41;

g) coordonează la nivel național răspunsul la incident în colaborare cu celelalte autorități și entități publice sau private, conform domeniului de activitate și responsabilitate.

Art. 28. –

(1) Impactul unui incident se determină ținând cont cel puțin de următorii parametri:

(i) în cazul operatorilor de servicii esențiale:

a) numărul de utilizatori afectați de perturbarea serviciului esențial;

b) durata incidentului;

c) distribuția geografică în ceea ce privește zona afectată de incident;

(ii) în cazul furnizorilor de servicii digitale:

a) numărul de utilizatori afectați de incident, în special utilizatori care se bazează pe serviciul pentru furnizarea propriilor servicii;

b) durata incidentului;

c) distribuția geografică în ceea ce privește zona afectată de incident;

d) amploarea perturbării funcționării serviciului;

e) amploarea impactului asupra activităților economice și societale.

(2) Grupul de lucru interinstituțional prevăzut la art. 6 alin. (4) elaborează și actualizează normele tehnice de stabilire a impactului pentru categoriile de operatori și furnizori prevăzuți de prezenta lege.

(3) Criteriile prevăzute la pct. 2. se aplică și notificărilor voluntare efectuate în temeiul prevederilor art. 26 alin. (10).

Art. 29. –

(1) CERT-RO poate înștiința publicul, atunci când informarea este necesară pentru a preveni un incident sau pentru a se administra un incident în curs.

(2) Pentru incidentele care afectează un operator de servicii esențiale sau un furnizor de servicii digitale, informarea menționată la alin. (1) se realizează după consultarea prealabilă a acestuia asupra conținutului înștiințării.

(3) În cazul furnizorilor de servicii digitale, informarea publicului specificată la alin. (1) poate fi făcută și direct de către aceștia la solicitarea CERT-RO ori a autorităților sau echipelor CSIRT ale altor state membre afectate.

Art. 30. –

(1) În activitățile de identificare a operatorilor de servicii esențiale și furnizorilor de servicii digitale, de control, de primire a notificărilor privitoare la incidente și de management al acestora desfășurate în baza prezentei legi, precum și în procesele interne, CERT-RO protejează interesele de securitate și comerciale ale operatorului de servicii esențiale și ale furnizorului de servicii digitale, precum și confidențialitatea informațiilor furnizate.

(2) Cu excepția informațiilor necesare înștiințării de la art. 29 alin. (1), informațiile prelucrate în sensul îndeplinirii obligațiilor de la alin. (1) nu fac parte din categoria informațiilor de interes public așa cum acestea sunt reglementate în Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Informațiile confidențiale conform legislației naționale și normelor Uniunii Europene, precum cele privind secretul comercial, fac obiectul schimbului de informații cu Comisia Europeană și cu alte autorități numai dacă acest lucru este necesar pentru aplicarea prezentei legi.

(4) Informațiile care fac obiectul schimbului menționat la alin. (3) se limitează la informații relevante și proporționale cu scopul urmărit.

(5) Schimbul de informații menționat la alin. (3) se va face cu garantarea păstrării confidențialității informațiilor și protejarea securității și intereselor comerciale ale operatorilor de servicii esențiale și ale furnizorilor de servicii digitale.

(6) Prelucrările de date cu caracter personal ce intră sub incidența prezentei legi se efectuează cu respectarea reglementărilor legale privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.

(7) Notificările realizate în temeiul prezentei legi nu afectează obligațiile operatorilor de date cu caracter personal stabilite potrivit art. 33 și 34 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE.

(8) În scopul îndeplinirii atribuțiilor ori furnizării serviciilor prevăzute de prezenta lege, precum și în scopul prevenirii și răspunsului la incidentele de securitate informatică ori al cooperării la nivel național, comunitar și internațional în prevenirea și răspunsul la incidentele de securitate informatică, CERT-RO colectează, primește, prelucrează și transmite date și informații ce pot constitui sau pot conține date cu caracter personal, în limitele legislației aplicabile, cu asigurarea respectării prevederilor alin. (6).

 

CAPITOLUL V – Audit și autorizare

SECȚIUNEA 1 – Auditul de securitate a rețelelor și sistemelor informatice aparținând operatorilor de servicii esențiale sau furnizorilor de servicii digitale

Art. 31. –

Poate fi auditor de securitate a rețelelor și sistemelor informatice persoana fizică sau persoana juridică ce realizează audit de securitate a rețelelor și sistemelor informatice, adică desfășoară acea activitate prin care se realizează o evaluare sistematică a tuturor politicilor, procedurilor și măsurilor de protecție implementate la nivelul rețelelor și sistemelor informatice, în vederea identificării disfuncțiilor și vulnerabilităților și a furnizării unor soluții de remediere a acestora.

Art. 32. –

(1) Auditul de securitate specificat la art. 8 alin. (4), respectiv art. 10 alin. (2) lit. b) și art. 12 alin. (2) lit. b) se realizează de către auditorii de securitate informatică ce dețin atestat valabil eliberat de către CERT-RO pentru a audita rețele și sisteme informatice ce deservesc servicii esențiale sau servicii digitale în sensul prezentei legi.

(2) În acest sens CERT-RO:

a) întreține și actualizează Registrul auditorilor menționați la alin. (1);

b) elaborează și transmite spre aprobare MCSI, în conformitate cu prevederile art. 20 lit. e) și s), regulamentul pentru atestarea și verificarea auditorilor de securitate informatică pentru rețelele și sistemele informatice aparținând operatorilor de servicii esențiale sau furnizorilor de servicii digitale și stabilește condițiile de valabilitate pentru atestatele acordate;

c) acordă, prelungește, suspendă sau retrage atestarea pentru auditorii de securitate informatică pentru rețelele și sistemele informatice aparținând operatorilor de servicii esențiale sau furnizorilor de servicii digitale, în conformitate cu prevederile regulamentului prevăzut la lit. b);

d) verifică în urma sesizărilor sau din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3542, îndeplinirea de către auditorii atestați în temeiul prezentei legi a obligațiilor legale ce le revin;

e) elaborează și aprobă, prin decizie a directorului general publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, tematicile pentru specializarea auditorilor în vederea atestării prevăzute la lit. c) și autorizează, verifică, suspendă sau retrage autorizarea formatorilor din domeniul auditului de securitate informatică pentru rețelele și sistemele informatice ale operatorilor de servicii esențiale și furnizorilor de servicii digitale.

(3) Nu pot realiza auditul solicitat la art. 10 alin. (2) lit. b), respectiv art. 12 alin. (2) lit. b):

a) auditorii atestați care asigură în mod curent servicii de securitate informatică ori servicii de tip CSRIT operatorului de servicii esențiale sau furnizorului de servicii digitale ori sunt angajați ai acestora;

b) auditorul care are un contract de prestări servicii pentru rețeaua și sistemul supus auditului aflat în desfășurare la momentul la care se efectuează auditul sau într-un termen mai mic de un an;

c) auditorul care a mai efectuat 3 audituri consecutive la același operator de servicii esențiale sau furnizor de servicii digitale.

(4) Activitatea de audit se efectuează potrivit standardelor și specificațiilor europene și internaționale aplicabile în domeniu.

(5) Tematicile de audit vor ține seama de normele tehnice în vigoare privind securitatea rețelelor și sistemelor informatice ale operatorilor de servicii esențiale și ale furnizorilor de servicii digitale elaborate în temeiul prezentei legi.

(6) Atestatele au o valabilitate de 3 ani.

(7) Constituie excepție de la prevederile alin. (1) auditul de securitate realizat la nivelul instituțiilor cu responsabilități în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, precum și pentru serviciile puse la dispoziție de către acestea.

(8) Lista standardelor și specificațiilor europene și internaționale prevăzute la alin. (4) se elaborează și se aprobă prin decizie a directorului general al CERT-RO, se actualizează periodic și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

SECȚIUNEA a 2-a – Autorizarea echipelor CSIRT ce deservesc rețele și sisteme informatice din categoria serviciilor esențiale și serviciilor digitale

Art. 33. –

(1) Echipele CSIRT care deservesc operatori de servicii esențiale ori furnizori de servicii digitale se autorizează de către CERT-RO în calitate de autoritate competentă la nivel național.

(2) În acest sens CERT-RO:

a) întreține și actualizează Registrul echipelor CSIRT prevăzute la alin. (1);

b) elaborează și transmite spre aprobare MCSI, în conformitate cu prevederile art. 20 lit. e) și s), regulamentul pentru autorizarea și verificarea echipelor CSIRT care deservesc operatorii de servicii esențiale sau furnizorii de servicii digitale și stabilește condițiile de valabilitate pentru autorizațiile acordate;

c) acordă, prelungește, suspendă sau retrage autorizarea pentru echipele CSIRT, în conformitate cu prevederile regulamentului prevăzut la lit. b);

d) verifică în urma sesizărilor sau din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3542, îndeplinirea de către echipele CSIRT autorizate în temeiul prezentei legi a obligațiilor legale ce le revin;

e) elaborează tematicile pentru formarea membrilor echipelor CSIRT în vederea autorizării prevăzute la lit. c) și autorizează, verifică, suspendă sau retrage autorizarea formatorilor din domeniul asigurării de servicii de tip CSIRT pentru rețelele și sistemele informatice ale operatorilor de servicii esențiale și furnizorilor de servicii digitale.

(3) În vederea autorizării, echipa CSIRT trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute în normele tehnice elaborate în temeiul prevederilor art. 20 lit. e).

(4) Autorizațiile au o valabilitate de 3 ani.

 

CAPITOLUL VI – Cooperare

Art. 34. –

(1) Autoritățile și entitățile care reglementează sectoarele și subsectoarele de activitate prevăzute în anexă au obligația de a coopera și sprijini CERT-RO în calitate de autoritate competentă la nivel național și de a răspunde solicitărilor acesteia, potrivit domeniilor de activitate și responsabilitate, pentru:

a) identificarea serviciilor esențiale din sectoarele de activitate reglementate de acestea;

b) identificarea operatorilor de servicii esențiale în sensul prezentei legi și actualizarea listei acestora;

c) identificarea cerințelor de securitate și notificare existente în cadrul sectorului sau subsectorului respectiv, în vederea determinării nivelului de securitate asigurat de acestea;

d) stabilirea cerințelor specifice de asigurare a securității rețelelor și sistemelor informatice și de notificare a incidentelor survenite pentru sectoarele și subsectoarele prevăzute în anexă;

e) armonizarea cerințelor specifice prevăzute la punctele anterioare cu cerințele de securitate și notificare prevăzute de prezenta lege;

f) luarea măsurilor cu caracter excepțional prevăzute la art. 41;

g) stabilirea criteriilor și valorilor de prag specifice, necesare pentru determinarea impactului unui incident la nivelul sectorului sau subsectorului respectiv;

h) armonizarea reglementărilor emise de acestea la nivel de sector cu cerințele prezentei legi.

(2) Cerințele specifice de securitate impuse operatorilor de servicii esențiale sau furnizorilor de servicii digitale prin acte juridice ale Uniunii Europene de directă aplicare sau prin acte juridice ale Uniunii Europene transpuse la nivel național care reglementează respectivul sector de activitate se aplică doar în măsura în care nivelul de securitate asigurat este cel puțin echivalent cu obligațiile prevăzute în prezenta lege.

(3) Aplicarea actelor juridice ale Uniunii Europene prevăzute la alin. (2) nu derogă de la celelalte obligații care revin operatorilor de servicii esențiale și furnizorilor de servicii digitale conform prezentei legi.

 

CAPITOLUL VII – Supraveghere, control, sancționare

SECȚIUNEA 1 – Activitatea de control

Art. 35. –

(1) CERT-RO exercită controlul respectării prevederilor prezentei legi, a obligațiilor impuse prin actele emise de CERT-RO în aplicarea prezentei legi, în limitele competențelor legale de monitorizare sau de verificare.

(2) În vederea efectuării controlului prevăzut la alin. (1), directorul general al CERT-RO, prin decizie, desemnează personalul de specialitate împuternicit să efectueze controlul și stabilește atribuțiile acestuia.

(3) Normele de aplicare a dispozițiilor privind controlul îndeplinirii obligațiilor de securitate și notificare de către operatorii de servicii esențiale și furnizorii de servicii digitale și controlul îndeplinirii obligațiilor de către auditorii de securitate informatică atestați ori de către echipele CSIRT autorizate să deservească operatori de servicii esențiale și furnizori de servicii digitale se aprobă, la propunerea CERT-RO, prin ordin al ministrului comunicațiilor și societății informaționale care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 36. –

(1) În urma sesizărilor primite, din oficiu sau în urma autosesizării în temeiul art. 27 lit. e), precum și în situația existenței unor indicii temeinice privind sustragerea unui operator sau furnizor de la obligațiile ce îi revin în temeiul prezentei legi ori încălcarea de către un auditor, echipă CSIRT sau furnizor de formare autorizat a obligațiilor ce le revin în temeiul prezentei legi, personalul de control poate să efectueze acțiuni de control, în cadrul cărora poate să solicite, menționând temeiul legal și scopul solicitării, documentele necesare pentru efectuarea controlului, să ridice copii de pe registre ori alte acte sau documente, în condițiile legii, inclusiv prevederilor referitoare la păstrarea confidențialității tuturor documentelor și informațiilor primite.

(2) În cadrul acțiunilor de control, personalul de control poate să solicite și să primească, la fața locului sau la termenul solicitat, informațiile necesare pentru efectuarea controlului și poate stabili termene până la care aceste informații să îi fie furnizate, în condițiile legii, inclusiv prevederilor referitoare la păstrarea confidențialității tuturor documentelor și informațiilor primite.

(3) Rezultatul acțiunilor de control va fi consemnat într-o notă de control.

Art. 37. –

(1) Înainte de aplicarea unei sancțiuni, în cazul descoperirii nerespectării de către un furnizor de servicii digitale sau operator de servicii esențiale a unei obligații prevăzute de prezenta lege sau de un act emis de CERT-RO în baza prezentei legi, CERT-RO va transmite entității în cauză o notificare prin care îi va aduce la cunoștință încălcarea constatată, măsurile cu caracter obligatoriu ce trebuie luate în vederea remedierii deficiențelor constatate și stabilește termenul de conformare precum și sancțiunea aplicabilă.

(2) Termenul de conformare se calculează începând cu data comunicării notificării prevăzute la alin. (1).

Art. 38. –

Următoarele fapte constituie contravenții dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate potrivit legii infracțiuni:

1. neîndeplinirea obligației de notificare în vederea înscrierii în Registrul operatorilor de servicii esențiale, prevăzută la art. 8 alin. (1), în termenul prevăzut la art. 8 alin. (6);

2. neîndeplinirea în termenul prevăzut a obligației de furnizare a informațiilor solicitate de către CERT-RO în temeiul art. 8 alin. (7) lit. a);

3. neîndeplinirea în termenul prevăzut a obligației de furnizare a informațiilor solicitate de către CERT-RO în temeiul art. 8 alin. (7) lit. b);

4. neîndeplinirea în termenul prevăzut a obligației de furnizare a informațiilor solicitate de către CERT-RO în temeiul art. 8 alin. (7) lit. c);

5. neîndeplinirea în termenul prevăzut a obligației de furnizare a informațiilor solicitate de către CERT-RO în temeiul art. 8 alin. (7) lit. d);

6. nedepunerea raportului de audit specificat la art. 8 alin. (4) și (7) în termenul comunicat de către CERT-RO persoanei juridice în temeiul art. 8 alin. (8);

7. neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 9 alin. (1) în termenul prevăzut la art. 9 alin. (5);

8. neducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de CERT-RO prin notificarea transmisă în urma controlului, pentru remedierea deficiențelor constatate, în termenul de conformare stabilit în conformitate cu prevederile art. 37;

9. neîndeplinirea de către operatorii de servicii esențiale a obligației de implementare a măsurilor pentru îndeplinirea cerințelor minime de securitate în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. a) în termenul stabilit la art. 10 alin. (4);

10. neîndeplinirea de către operatorii de servicii esențiale a obligației de implementare a măsurilor adecvate pentru a preveni și minimiza impactul incidentelor în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. b) în termenul stabilit la art. 10 alin. (4);

11. încălcarea de către operatorii de servicii esențiale a obligației stabilite la art. 10 alin. (1) lit. c) de a notifica incidentul de securitate ori notificarea acestuia cu o întârziere mai mare de 12 ore de la data constatării acestuia;

12. încălcarea obligației stabilite la art. 10 alin. (1) lit. d) prin nefurnizarea în cadrul notificării privitoare la incidentul de securitate a informațiilor care să permită stabilirea impactului transfrontalier al acestuia;

13. nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (1) lit. e) în termen de 48 de ore de la data comunicării de către CERT-RO a ordinului de începere a controlului;

14. necomunicarea către CERT-RO a informațiilor și mijloacelor permanente de contact ori a actualizărilor acestora în termenele stabilite la art. 10 alin. (1) lit. f);

15. neîndeplinirea obligației de comunicare prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. g) în termen de 30 de zile;

16. neîndeplinirea obligației de interconectare prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. h) în termen de 60 de zile;

17. neluarea de către operatorul de servicii esențiale a măsurilor adecvate de răspuns în termen de 12 ore de la primirea prin serviciul de alertare și cooperare al CERT-RO menționat la art. 10 alin. (1) lit. h) ori prin celelalte mijloace de contact a alertelor și solicitărilor privitoare la incidente;

18. neîndeplinirea de îndată a obligației de a asigura răspunsul la incidentele survenite stabilite la art. 10 alin. (1) lit. i) ori îndeplinirea acesteia cu o întârziere mai mare de 12 ore de la data constatării incidentului;

19. neîndeplinirea obligației stabilite la art. 10 alin. (1) lit. i) de a restabili funcționarea serviciului esențial afectat de incident la parametrii dinaintea incidentului ori întârzierea nejustificată a restabilirii funcționării acestuia;

20. neîndeplinirea în urma răspunsului la incident a obligației stabilite la art. 10 alin. (1) lit. i) de a efectua auditul de securitate a rețelelor și sistemelor informatice afectate;

21. nefurnizarea în termenul stabilit de CERT-RO a informațiilor și documentațiilor solicitate în temeiul art. 10 alin. (2) lit. a);

22. neefectuarea auditului de securitate și netransmiterea rezultatelor acestuia și a datelor necesare în termenul stabilit de CERT-RO în urma solicitării făcute în temeiul prevederilor art. 10 alin. (2) lit. b);

23. încălcarea cumulativă a obligațiilor prevăzute la art. 10 alin. (3) și art. 26 alin. (1) – (3) într-un termen de 12 ore de la data constatării incidentului de către operatorul de servicii esențiale.

24. neîndeplinirea de către operatorii de servicii esențiale a obligației prevăzute la art. 11 în termenele stabilite de CERT-RO prin actul de control comunicat operatorului de servicii esențiale;

25. neducerea la îndeplinire de către furnizorul de servicii digitale a măsurilor dispuse de CERT-RO prin notificarea transmisă în urma controlului, pentru remedierea deficiențelor constatate în aplicarea prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a) și b) în termenul de conformare stabilit în conformitate cu prevederile art. 37;

26. neîndeplinirea de către furnizorii de servicii digitale, în termenul stabilit, a obligației de implementare a măsurilor pentru respectarea cerințelor minime de securitate în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. a);

27. neîndeplinirea de către furnizorii de servicii digitale a obligației de implementare, în termenul stabilit, a măsurilor adecvate pentru a preveni și minimiza impactul incidentelor în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. b);

28. încălcarea de către furnizorii de servicii digitale a obligației stabilite la art. 12 alin. (1) lit. c) de a notifica incidentul de securitate ori notificarea acestuia cu o întârziere mai mare de 12 ore de la data constatării acestuia;

29. încălcarea obligației stabilite la art. 12 alin. (1) lit. d) prin nefurnizarea în cadrul notificării privitoare la incidentul de securitate a informațiilor care să permită stabilirea impactului transfrontalier al acestuia;

30. necomunicarea către CERT-RO a informațiilor și mijloacelor permanente de contact în termenul stabilit la art. 12 alin. (1) lit. e);

31. neîndeplinirea obligației de comunicare a modificărilor survenite în datele de contact prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. e) în termen de 30 de zile;

32. neîndeplinirea obligației de interconectare prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. f) în termen de 60 de zile;

33. neluarea de către furnizorul de servicii digitale a măsurilor adecvate de răspuns în termen de 12 ore de la primirea prin serviciul de alertare și cooperare al CERT-RO menționat la art. 12 alin. (1) lit. f) ori prin celelalte mijloace de contact a alertelor și solicitărilor privitoare la incidente;

34. neîndeplinirea obligației de a asigura răspunsul la incidentele de securitate și de a asigura continuitatea serviciilor stabilite la art. 12 alin. (1) lit. b) ori îndeplinirea acesteia cu o întârziere mai mare de 12 ore de la data constatării incidentului;

35. nefurnizarea în termenul stabilit de CERT-RO a informațiilor și documentațiilor solicitate în temeiul art. 12 alin. (2) lit. a);

36. neefectuarea auditului de securitate și netransmiterea rezultatelor acestuia și a datelor necesare în termenul stabilit de CERT-RO în urma solicitării făcute în temeiul art. 12 alin. (2) lit. b);

37. neîndeplinirea în termenul prevăzut a obligației de furnizare a informațiilor solicitate de către CERT-RO în temeiul art. 12 alin. (6) lit. a);

38. neîndeplinirea în termenul prevăzut a obligației de furnizare a informațiilor solicitate de către CERT-RO în temeiul art. 12 alin. (6) lit. b);

39. neîndeplinirea în termenul prevăzut a obligației de furnizare a informațiilor solicitate de către CERT-RO în temeiul art. 12 alin. (6) lit. c);

40. neducerea la îndeplinire a măsurilor instituite de CERT- RO în temeiul art. 20 lit. k), în termen de 60 de zile de la data comunicării;

41. neconformarea cu normele tehnice prevăzute la art. 25 alin. (1);

42. neconformarea operatorilor de servicii esențiale cu normele tehnice privitoare la notificarea incidentelor de securitate prevăzute la art. 26 alin. (1);

43. neconformarea furnizorilor de servicii digitale cu normele tehnice privitoare la notificarea incidentelor de securitate prevăzute la art. 26 alin. (2);

44. nefurnizarea de către operatorul de servicii esențiale ori furnizorul de servicii digitale în termenul stabilit de CERT-RO a informațiilor suplimentare solicitate de CERT-RO în temeiul art. 27 lit. b);

45. încălcarea de către auditorii specificați la art. 32 alin. (1) a normelor privind incompatibilitatea, prevăzute la art. 32 alin. (3);

46. furnizarea de rapoarte de audit de securitate dintre cele prevăzute la art. 8 alin. (4), respectiv art. 10 alin. (2) lit. b) și art. 12 alin. (2) lit. b), realizate de către auditori fără atestat valabil eliberat de CERT-RO în temeiul art. 32 alin. (1) și (2) lit. c) ori aflați într-una din stările de incompatibilitate prevăzute la art. 32 alin. (3);

47. asigurarea de servicii de tip echipă CSIRT către operatorii de servicii esențiale ori furnizorii de servicii digitale de către entități care nu dețin autorizație valabilă, eliberată în temeiul art. 33 alin. (1) de către CERT-RO în calitate de autoritate competentă la nivel național;

48. neîndeplinirea de către autoritățile și entitățile de reglementare pentru sectoarele și subsectoarele de activitate prevăzute în anexă a obligațiilor prevăzute la art. 34 alin. (1), precum și neparticiparea în procesul de stabilire a nivelului de securitate menționat la art. 34 alin. (2);

49. refuzul de a se supune controlului declanșat de CERT- RO în temeiul prevederilor art. 36 ori întârzierea în furnizarea informațiilor și documentelor solicitate în cadrul activităților de control în temeiul prevederilor art. 37.

Art. 39. –

(1) Contravențiile prevăzute la art. 38 se sancționează astfel:

a) cu amendă de la 3.000 lei la 50.000 lei, iar în cazul constatării unor încălcări repetate limita maximă a amenzii este de 100.000 lei;

b) prin derogare de la dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru persoanele cu o cifră de afaceri de peste 2.000.000 lei, cu amendă în cuantum de la 0,5% la 2% din cifra de afaceri, iar, în cazul unor încălcări repetate, limita maximă a amenzii este de 5% din cifra de afaceri.

(2) În vederea individualizării sancțiunii, CERT-RO va lua în considerare gradul de pericol social concret al faptei, perioada de timp în care obligația legală a fost încălcată, precum și, dacă este cazul, consecințele încălcării.

(3) Cifra de afaceri este cea prevăzută în ultima situație financiară anuală raportată de operatorul economic.

(4) Pentru persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cifrei de afaceri prevăzute la alin. (1) lit. b) îi corespunde totalitatea veniturilor brute, astfel cum sunt definite de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, realizate de respectivele entități.

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (3) și (4), în cazul în care, în anul financiar anterior sancționării, întreprinderea nu a înregistrat cifra de afaceri sau cifra de afaceri nu poate fi determinată, va fi luată în considerare cea aferentă anului financiar în care entitatea a înregistrat cifra de afaceri, an imediat anterior anului de referință pentru calcularea cifrei de afaceri în vederea aplicării sancțiunii. În ipoteza în care nici în anul anterior anului de referință pentru calcularea cifrei de afaceri în vederea aplicării sancțiunii entitatea nu a realizat cifra de afaceri, va fi luată în calcul ultima cifră de afaceri înregistrată de entitate.

(6) Pentru entitățile nou-înființate și care nu au înregistrat cifra de afaceri în anul anterior sancționării, amenda prevăzută la alin. (1) se stabilește în cuantum de minimum unu și maximum 25 de salarii minime brute pe economie.

(7) În măsura în care prezenta lege nu prevede altfel, contravențiilor prevăzute la art. 38 li se aplică dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 40. –

(1) Contravențiile prevăzute la art. 38 se constată de către personalul de control din cadrul CERT-RO prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, semnat de către personalul care efectuează controlul și de către reprezentantul operatorului sau furnizorului prezent la momentul încheierii procesului-verbal, căruia i se va înmâna o copie a procesului-verbal.

(2) Sancțiunea pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) se aplică de către personalul de control care a făcut constatarea.

Art. 41. –

(1) În cazul constatării unei contravenții în conformitate cu prevederile art. 38, CERT-RO dispune încetarea încălcării dispozițiilor respective fie imediat, fie într-un termen rezonabil, precum și orice măsuri necesare pentru a asigura încetarea încălcării și remedierea situației produse. Măsurile vor fi adecvate și proporționale cu încălcarea săvârșită și vor prevedea un termen în care operatorul de servicii esențiale ori furnizorul de servicii digitale trebuie să se conformeze acestora.

(2) În cazul în care nerespectarea de către operatori sau furnizori a obligațiilor din prezenta lege poate crea probleme grave de natură economică sau operațională altor operatori sau furnizori, CERT-RO poate lua măsuri urgente cu caracter provizoriu pentru remedierea situației.

(3) În cazul în care nerespectarea de către operatori sau furnizori a obligațiilor prevăzute de prezenta lege prezintă un pericol grav și iminent la adresa apărării naționale, ordinii publice, securității naționale sau sănătății publice, CERT-RO va informa organele judiciare și va notifica instituțiile competente din domeniul apărării și securității naționale, ordinii publice sau sănătății publice.

(4) Atunci când apreciază că este necesar, CERT-RO poate menține măsurile dispuse conform prevederilor alin. (2) pentru o perioadă de cel mult 90 de zile. În cazul în care punerea în executare a acestora necesită o durată mai mare de timp, CERT-RO poate dispune prelungirea aplicabilității pentru o perioadă suplimentară de cel mult 90 de zile. Operatorului sau furnizorului în cauză i se va acorda posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere și de a propune soluții pentru remedierea definitivă a situației create.

(5) Măsurile prevăzute la alin. (2) se dispun prin decizie a directorului general al CERT-RO, ce poate fi atacată cu plângere în termen de 30 zile de la comunicare.

(6) Măsurile prevăzute la alin. (2) se pot dispune de către CERT-RO cu titlu excepțional și în situația administrării unor incidente de natură să prezinte pericolele ori să aibă urmările prevăzute la alin. (3), cu consultarea, precum și la solicitarea motivată a instituțiilor prevăzute la alineatul respectiv.

Art. 42. –

(1) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit actelor normative în vigoare, CERT-RO va fi sprijinită operativ, la cerere, de către autoritățile publice, precum și de către organele de poliție în cazuri temeinic justificate, în vederea identificării și localizării persoanelor fizice sau juridice care săvârșesc fapte de natură contravențională.

(2) Orice decizie a CERT-RO prin care se vatămă drepturile unei persoane fizice sau juridice ori refuzul nejustificat al CERT- RO de a-i procesa cererea referitoare la un drept recunoscut de prezenta lege pot fi atacate în contencios administrativ.

 

CAPITOLUL VIII – Dispoziții tranzitorii

Art. 43. –

Înscrierea în registrul prevăzut la art. 8, în primii 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face prin depunerea unei declarații pe propria răspundere însoțite de o documentație de autoevaluare a îndeplinirii cerințelor minime de securitate și notificare.

 

CAPITOLUL IX – Dispoziții finale

Art. 44. –

Până la 9 august 2018 și, ulterior, în fiecare an, CERT-RO, în calitate de punct unic de contact, transmite Grupului de cooperare un raport de sinteză privind notificările primite, care include numărul de notificări și natura incidentelor notificate, precum și acțiunile întreprinse în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) lit. c) și art. 12 alin. (1) lit. c) coroborate cu art. 27 lit. d).

Art. 45. –

(1) Strategia națională prevăzută la art. 14 va acoperi cel puțin următoarele elemente:

a) obiectivele și prioritățile strategiei naționale privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice;

b) un cadru de guvernanță pentru realizarea obiectivelor și a priorităților strategiei naționale privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, care să includă rolurile și responsabilitățile organismelor guvernamentale și ale altor actori relevanți;

c) identificarea măsurilor referitoare la gradul de pregătire, răspuns și redresare, inclusiv cooperarea dintre sectorul public și cel privat;

d) indicarea programelor de instruire, sensibilizare și formare legate de strategia națională privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice;

e) indicarea planurilor de cercetare și dezvoltare legate de strategia națională privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice;

f) un plan de evaluare a riscurilor pentru identificarea riscurilor;

g) o listă a diferiților actori implicați în punerea în aplicare a strategiei naționale privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice.

(2) În elaborarea strategiei, MCSI poate solicita asistența ENISA.

(3) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, MCSI transmite Comisiei Europene strategia adoptată în temeiul art. 14.

(4) Comunicarea de la alin. (3) nu va conține elementele care au legătură cu securitatea națională.

Art. 46. –

CERT-RO identifică și stabilește documentele și detaliile tehnice necesare pentru evaluarea inițială a securității entităților care urmează să se declare operatorii de servicii esențiale.

Art. 47. –

Cerințele de securitate și notificare prevăzute la cap. IV nu se aplică:

a) furnizorilor de rețele publice de comunicații electronice și furnizorilor de servicii de comunicații electronice destinate publicului;

b) prestatorilor de servicii de încredere calificați și necalificați care fac obiectul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE.

Art. 48. –

(1) Până la 9 noiembrie 2018, pentru fiecare sector și subsector menționat în anexă, pe lângă primirea de notificări în vederea înscrierii în Registrul operatorilor de servicii esențiale conform art. 8 alin. (1), CERT-RO identifică operatorii de servicii esențiale care au sediul social, filială, sucursală, punct de lucru sau altă formă de reprezentare legal stabilită pe teritoriul României.

(2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, MCSI notifică Comisiei Europene regimul sancționator aplicabil în temeiul prezentei legi, precum și orice modificare ulterioară a acestuia.

(3) În termenul prevăzut la alin. (1) și ulterior la fiecare doi ani, CERT-RO transmite Comisiei Europene următoarele informații în vederea evaluării aplicării prezentei legi:

a) lista măsurilor care permit identificarea operatorilor de servicii esențiale;

b) lista serviciilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a);

c) numărul operatorilor de servicii esențiale identificați pentru fiecare sector menționat în anexă și o indicație a importanței lor în legătură cu sectorul respectiv;

d) limite, atunci când acestea există, pentru determinarea nivelului relevant de furnizare, în raport cu numărul de utilizatori care se bazează pe serviciul respectiv sau cu importanța operatorului de servicii esențiale.

Art. 49. –

(1) MCSI va notifica Comisia Europeană în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi cu privire la desemnarea autorității competente, a punctului unic de contact și atribuțiilor acestora.

(2) MCSI va notifica Comisia Europeană în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, orice modificare a actelor normative în baza cărora a fost făcută desemnarea de la alin. (1).

(3) MCSI va notifica Comisia Europeană în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi cu privire la misiunea, precum și la principalele elemente ale procedurilor de administrare a incidentelor folosite de echipa CSIRT națională.

Art. 50. –

CERT-RO își desfășoară activitatea în baza prevederilor prezentei legi și a Hotărârii Guvernului nr. 494/2011 privind înființarea Centrului Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică – CERT-RO, care va fi modificată și completată corespunzător prevederilor prezentei legi.

*

Prezenta lege transpune în totalitate Directiva (UE) 2016/1.148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 194 din 19 iulie 2016.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condițiile art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

 

 

 

 

p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR,
FLORIN IORDACHE

PREȘEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

București, 28 decembrie 2018.

Nr. 362.

Legea NIS – 362/2018 – Directiva (UE) 2016/1148 Read More »

Lege nr. 451/2004 privind marca temporală

Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1021 din 05/11/2004

Regimul juridic al marcii temporale

Conditiile de furnizare a serviciilor de marcare temporala

Marca temporala este formata din cel putin urmatoarele elemente:

a) amprenta atasata documentului electronic supus marcarii;
b) data si momentul de timp aferente documentului supus marcarii, exprimate in timp
universal;
c) informatii care identifica in mod unic furnizorul de servicii de marcare temporala;
d) numarul de ordine din registrul furnizorului de servicii de marcare temporala.

Prezenta lege stabileste regimul juridic al marcii temporale si conditiile de furnizare a serviciilor de marcare temporala.

In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:

a) amprenta atasata unui document electronic reprezinta acea informatie cu ajutorul careia documentul poate fi identificat in mod unic, dar care nu permite deducerea continutului documentului respectiv;

b) marca temporala este o colectie de date in forma electronica, atasata in mod unic unui document electronic; ea certifica faptul ca anumite date in forma electronica au fost prezentate la un moment de timp determinat furnizorului de servicii de marcare temporala;

c) certificatul asociat marcii temporale este acea informatie cuprinsa in marca temporala prezentabila in forma inteligibila si care contine cel putin furnizorul de servicii de marcare temporala, numarul de ordine din registrul furnizorului si informatia reprezentand momentul de timp;

d) baza de timp reprezinta sistemul unitar de referinta temporala la care se raporteaza toti furnizorii de servicii de marcare temporala;

e) autoritatea de reglementare si supraveghere este autoritatea prevazuta in cap. IV “Monitorizare si control”, sectiunea 1 “Autoritatea de reglementare si supraveghere” din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica, denumita in continuare autoritatea.

– (1) Marca temporala este formata din cel putin urmatoarele elemente:
a) amprenta atasata documentului electronic supus marcarii;
b) data si momentul de timp aferente documentului supus marcarii, exprimate in timp
universal;
c) informatii care identifica in mod unic furnizorul de servicii de marcare temporala;
d) numarul de ordine din registrul furnizorului de servicii de marcare temporala.
(2) Informatiile verificate la furnizorul de servicii de marcare temporala sunt:
a) elementele de identificare ale certificatului relativ la cheia ce verifica marca;
b) identificarea algoritmului utilizat pentru generarea amprentei.
(3) Marca temporala poate sa contina si elementele de identificare ale solicitantului
marcii temporale.

(1) Marca temporala trebuie generata de un sistem informatic sigur, care va
indeplini urmatoarele cerinte de securitate:
a) asigura ca este imposibil sa fie emisa o marca corecta pentru un alt timp decat
momentul cand a fost primit documentul sau sa se schimbe ordinea in care marcile de
timp sunt emise;
b) asigura continuitatea furnizarii serviciului.
(2) Generarea marcii temporale trebuie sa garanteze un timp de raspuns; modul de
calcul si eroarea maxim admisibila vor fi stabilite de autoritate prin norme.

Art. 5. – (1) Furnizorii de servicii de marcare temporala au obligatia de a crea si de a
mentine un registru electronic operativ de evidenta cuprinzand momentul de timp la care
au fost emise marcile temporale.
(2) Structura si conditiile de exploatare ale registrului electronic vor fi stabilite de
autoritate prin norme.

Art. 6. – (1) Cu 30 de zile inainte de inceperea activitatilor legate de emiterea marcilor
temporale, persoanele care intentioneaza sa furnizeze servicii de marcare temporala au
obligatia de a notifica autoritatii data inceperii acestor activitati.

Art. 7. – (1) Furnizorul de servicii de marcare temporala trebuie sa dispuna de instrumente financiare asiguratorii pentru acoperirea prejudiciilor pe care le-ar putea
cauza cu prilejul desfasurarii activitatilor legate de marcarea temporala.
(2) Asigurarea se realizeaza fie prin subscrierea unei polite de asigurare la o societate de asigurari, fie prin intermediul unei scrisori de garantie din partea unei institutii financiare de specialitate sau printr-o alta modalitate stabilita prin decizie a autoritatii.
(3) Suma asigurata si, respectiv, suma acoperita prin scrisoarea de garantie sunt stabilite de autoritate.

Art. 8. – (1) Furnizorii de servicii de marcare temporala au urmatoarele obligatii:
a) sa mentina inregistrari ale marcilor temporale emise pe o perioada de 10 ani;
b) sa pastreze documentatia aferenta algoritmilor si procedurilor de generare a marcilor
temporale emise;
c) sa asigure posibilitatea obtinerii si verificarii on-line a marcilor temporale; verificarea
se face gratuit;
d) sa asigure accesarea permanenta a bazei de timp.
(2) in cazul incetarii activitatii, furnizorul de servicii de marcare temporala are obligatia
sa transfere unui alt furnizor de servicii de marcare temporala sau, dupa caz, autoritatii
registrul electronic operativ de evidenta, registrul marcilor temporale, precum si
documentatia aferenta algoritmilor si procedurilor de generare a marcilor temporale
emise. 

Art. 9. – (1) Responsabilitatea aplicarii dispozitiilor prezentei legi si a reglementarilor
legate de aceasta revine autoritatii.
(2) in termen de 3 luni de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, autoritatea va desemna furnizorul unic de baza de timp.
(3) Autoritatea va emite norme continand setul minimal de proceduri pentru activitatea
de generare a marcii temporale, precum si procedurile de verificare a aplicarii acestora.
(4) Autoritatea va supraveghea indeplinirea obligatiilor impuse de prezenta lege
furnizorilor de servicii de marcare temporala.
(5) in cazul in care furnizorul de servicii de marcare temporala este in imposibilitate de asi indeplini obligatiile, autoritatea poate dispune suspendarea temporara sau, dupa caz,
incetarea activitatii furnizorului.
(6) in cadrul Registrului furnizorilor de servicii de certificare prevazut la art. 28 din Legea
nr. 455/2001 se va crea o sectiune distincta, destinata furnizorilor de servicii de marcare
temporala. Informatiile care trebuie prevazute in acest registru sunt stabilite de catre
autoritate prin norme.

Art. 10. – (1) Furnizorul de servicii de marcare temporala raspunde pentru prejudiciul adus oricarei persoane care isi intemeiaza conduita pe efectele juridice ale respectivelor marci temporale:
a) in ceea ce priveste exactitatea, in momentul eliberarii marcii temporale, a tuturor informatiilor pe care le contine;
b) in ceea ce priveste asigurarea ca, in momentul eliberarii marcii temporale, furnizorul identificat in cuprinsul acesteia detinea datele de generare a marcii temporale corespunzatoare datelor de verificare a marcii temporale, prevazute in prezenta lege;
c) in privinta indeplinirii tuturor obligatiilor prevazute la art. 3-8.
(2) Furnizorul de servicii de marcare temporala nu raspunde potrivit alin. (1) in cazurile in care probeaza ca, desi a depus diligenta necesara, nu a putut impiedica producerea prejudiciului.

Art. 11. – (1) Furnizorul de servicii de marcare temporala poate sa indice in cuprinsul
unei marci temporale restrictii ale utilizarii acesteia, precum si limite ale valorii
operatiunilor pentru care aceasta poate fi utilizata, cu conditia ca respectivele restrictii sa
poata fi cunoscute de terti.
(2) Furnizorul de servicii de marcare temporala nu raspunde pentru prejudiciile rezultand
din utilizarea unei marci temporale cu incalcarea restrictiilor prevazute in cuprinsul
acesteia

Art. 12. – (1) Constituie contraventie daca, potrivit legii, nu constituie infractiune si se
sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei fapta furnizorului de
servicii de marcare temporala care furnizeaza serviciul de marcare temporala fara
notificarea prealabila prevazuta la art. 6.
(2) Constituie contraventie daca, potrivit legii, nu constituie infractiune si se sanctioneaza
cu amenda in cuantum de pana la 5% din cifra de afaceri incalcarea obligatiilor prevazute
la art. 8 alin. (1) lit. a) si b).
(3) Constituie contraventie daca, potrivit legii, nu constituie infractiune si se sanctioneaza
cu amenda de la 50.000

Art. 13. – Prezenta lege se completeaza cu prevederile Legii nr. 455/2001 privind
semnatura electronica, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 429 din 31
iulie 2001.
Art. 14. – in termen de 3 luni de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, autoritatea va elabora normele tehnice si metodologice de aplicare a
prezentei legi.
Art. 15. – Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I.
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art.
75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.
Bucuresti, 1 noiembrie 2004.
Nr. 451.

Marca temporara Read More »

Legea comerțului electronic nr. 365 din 07.06.2002

Comert On-Line

Instrumente de plata

LEGE nr. 365 din 7 iunie 2002 (**republicată**)  privind comerțul electronic
EMITENT PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 959 din 29 noiembrie 2006

**) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 121/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 10 mai 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 365/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 5 iulie 2002 și a mai fost modificată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

Reguli

Instrumente de plată

ARTICOLUL 1

Definiţii

În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

1. serviciu al societăţii informaţionale – orice serviciu care se efectuează utilizându-se mijloace electronice şi prezintă următoarele caracteristici:

a) este efectuat în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obişnuit de către destinatar;

b) nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul să fie fizic prezenţi simultan în acelaşi loc;

c) este efectuat prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a destinatarului;

2. mijloace electronice – echipamente electronice şi reţele de cablu, fibră optică, radio, satelit şi altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informaţiei;

3. furnizor de servicii – orice persoană fizică sau juridică ce pune la dispoziţie unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societăţii informaţionale;

4. furnizor de servicii stabilit într-un stat – un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui stat şi care desfăşoară efectiv o activitate economică utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioadă nedeterminată; stabilirea unui furnizor de servicii într-un stat nu este determinată în mod necesar de locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice şi tehnologice necesare furnizării serviciului;

5. domeniu – o zonă dintr-un sistem informatic, deţinută ca atare de o persoană fizică sau juridică ori de un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrării, stocării ori transferului de date;

6. destinatar al serviciului sau destinatar – orice persoană fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri comerciale, profesionale sau de altă natură, un serviciu al societăţii informaţionale, în special în scopul căutării de informaţii sau al furnizării accesului la acestea;

7. consumator – orice persoană fizică ce acţionează în alte scopuri decât cele ale activităţii sale comerciale sau profesionale;

8. comunicare comercială – orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate; nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informaţiile permiţând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special pe nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică, comunicările legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ independent faţă de persoana în cauză, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;

9. legislaţie coordonată – prevederile în vigoare ale legilor naţionale, aplicabile activităţilor ce fac obiectul serviciilor societăţii informaţionale sau furnizorilor de servicii în privinţa:

a) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii în vederea începerii acestor activităţi, precum sunt cele legate de eventualele calificări, autorizaţii sau notificări necesare;

b) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii pentru desfăşurarea acestor activităţi, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau conţinutul serviciilor oferite, inclusiv în materie de publicitate şi încheiere a contractelor, sau cele care privesc răspunderea furnizorilor;

10. nu constituie obiect al legislaţiei coordonate:

a) cerinţele aplicabile bunurilor ca atare şi livrării acestora;

b) cerinţele aplicabile serviciilor care nu sunt prestate prin mijloace electronice;

11. instrument de plată electronică – un instrument care permite titularului său să efectueze următoarele tipuri de operaţiuni:

a) transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare;

b) retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică;

12. instrument de plată cu acces la distanţă – instrument de plată electronică prin intermediul căruia titularul său poate să îşi acceseze fondurile deţinute într-un cont la o instituţie financiară şi să autorizeze efectuarea unei plăţi, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar;

13. instrument de monedă electronică – instrument de plată electronică reîncărcabil, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanţă, pe care unităţile de valoare sunt stocate electronic şi care permite titularului său să efectueze tipurile de operaţiuni menţionate la pct. 11;

14. titular – persoană care deţine un instrument de plată electronică pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în condiţiile prevăzute de lege;

15. date de identificare – orice informaţii care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de operaţiuni menţionate la pct. 11, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul ori sediul, numărul de telefon, fax, adresa de poştă electronică, numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, codul de înregistrare fiscală, codul numeric personal şi altele asemenea;

16. activitate profesională reglementată – activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiţionată, direct sau indirect, în conformitate cu legislaţia română în vigoare, de deţinerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

ARTICOLUL 2

Scop şi domeniu de aplicare

(1) Prezenta lege are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare a serviciilor societăţii informaţionale, precum şi prevederea ca infracţiuni a unor fapte săvârşite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerţul electronic, emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulaţii şi dezvoltării în condiţii de securitate a acestor servicii.

(2) Nu constituie servicii ale societăţii informaţionale, în sensul prezentei legi, activităţile care nu întrunesc elementele definiţiei prevăzute la art. 1 pct. 1, în special următoarele:

a) oferta de servicii care necesită prezenţa fizică a furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;

b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;

c) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată destinatarului prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a acestuia şi care este destinată recepţiei simultane de către un număr nelimitat de persoane (punct-multipunct);

d) activităţi care se efectuează prin intermediul serviciilor de telefonie vocală, telefax, telex, servicii de radiodifuziune şi televiziune, inclusiv serviciile de teletext;

e) serviciile de telefonie vocală, telefax sau telex;

f) schimbul de informaţii prin poşta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente, între persoane care acţionează în scopuri străine activităţii lor comerciale sau profesionale;

g) relaţia contractuală dintre un angajat şi angajatorul său.

(3) Prezenta lege nu se aplică următoarelor activităţi:

a) activitatea notarilor publici, în măsura în care aceasta presupune o participare directă şi specifică la exercitarea prerogativelor autorităţii publice;

b) activităţile de reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie şi de urmărire penală;

c) jocurile de noroc cu câştiguri în bani, loteriile şi pariurile.

(4) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu:

a) dispoziţiile legale în materie fiscală;

b) dispoziţiile legale care reglementează protecţia persoanelor în privinţa prelucrării datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi cele care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor;

c) prevederile Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată.

(5) În măsura în care nu conţine dispoziţii derogatorii, prezenta lege se completează cu dispoziţiile legale privind încheierea, validitatea şi efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protecţia consumatorilor şi a sănătăţii publice.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

ARTICOLUL 3

Aplicarea legii române în cazul serviciilor societăţii informaţionale

(1) Prezenta lege se aplică furnizorilor de servicii stabiliţi în România şi serviciilor oferite de aceştia.

(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi serviciile societăţii informaţionale sunt supuse:

a) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor române care fac parte din legislaţia coordonată, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi în România;

b) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor statului în cauză care fac parte din legislaţia coordonată, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi într-un stat membru al Uniunii Europene.

(3) Libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale oferite de un furnizor stabilit într-un stat membru al Uniunii Europene nu poate fi restrânsă în România prin aplicarea unor prevederi legale care fac parte din legislaţia coordonată.

(4) Alin. (2) şi (3) nu se aplică în următoarele domenii:

a) dreptul de proprietate intelectuală şi dreptul de proprietate industrială;

b) emisiunea de monedă electronică, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

c) publicitatea pentru organisme de investiţii colective în valori mobiliare;

d) activităţile de asigurare, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

e) libertatea părţilor de a alege legea aplicabilă contractului, când părţile au acest drept;

f) obligaţii rezultate din contractele încheiate cu consumatorii;

g) cerinţele de formă prevăzute pentru validitatea actelor juridice prin care se creează, se modifică, se sting sau se transmit drepturi reale asupra unor bunuri imobile situate pe teritoriul României.

(5) Autorităţile publice pot lua măsuri derogatorii de la prevederile alin. (3) numai în următoarele condiţii:

a) măsura este necesară pentru motive de ordine publică, desfăşurarea instrucţiei penale, protecţia minorilor, lupta împotriva oricărei forme de incitare la ură din raţiune de rasă, sex, religie sau naţionalitate, atingeri aduse demnităţii umane, protecţia sănătăţii publice, apărarea şi siguranţa naţională, protecţia consumatorilor, inclusiv a investitorilor;

b) măsura vizează un serviciu al societăţii informaţionale care aduce atingere uneia dintre valorile enumerate la lit. a) sau prezintă un risc serios şi grav la adresa acestor valori;

c) măsura este proporţională cu scopul urmărit;

d) sunt respectate procedurile de colaborare, consultare sau informare prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

CAPITOLUL II
Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale

ARTICOLUL 4

Principiile furnizării serviciilor societăţii informaţionale

(1) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă niciunei autorizări prealabile şi se desfăşoară în concordanţă cu principiile concurenţei libere şi loiale, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispoziţiilor legale care impun autorizarea prealabilă în vederea desfăşurării unor activităţi de către persoanele fizice sau juridice, dacă dispoziţiile în cauză nu vizează în mod expres şi exclusiv serviciile societăţii informaţionale sau furnizorii de servicii, în înţelesul prezentei legi.

(3) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în statele membre ale Uniunii Europene se face, până la momentul aderării României la Uniunea Europeană, în condiţiile prevăzute în Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte.

(4) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în alte state se face în condiţiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele respective, la care România este parte.

CAPITOLUL II
Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale

ARTICOLUL 5

Informaţii generale

(1) Furnizorul de servicii are obligaţia de a pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent şi gratuit cel puţin la următoarele informaţii:

a) numele sau denumirea furnizorului de servicii;

b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;

c) numerele de telefon, fax, adresa de poştă electronică şi orice alte date necesare contactării furnizorului de servicii în mod direct şi efectiv;

d) numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris în registrul comerţului sau în alt registru public similar;

e) codul de înregistrare fiscală;

f) datele de identificare ale autorităţii competente, în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusă unui regim de autorizare;

g) titlul profesional şi statul în care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de servicii este stabilit, precum şi a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii desfăşoară o activitate profesională reglementată;

h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adăugată, precum şi a cuantumului acesteia;

i) includerea sau neincluderea în preţ a cheltuielilor de livrare, precum şi valoarea acestora, dacă este cazul;

j) orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii este obligat să le pună la dispoziţie destinatarilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) se consideră îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afişează aceste informaţii într-o formă clară, vizibil şi permanent, în interiorul paginii de web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv, în condiţiile menţionate la alin. (1).

CAPITOLUL II
Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale

ARTICOLUL 6

Comunicările comerciale

(1) Efectuarea de comunicări comerciale prin poşta electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.

(2) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, în măsura în care sunt permise, trebuie să respecte cel puţin următoarele condiţii:

a) să fie clar identificabile ca atare;

b) persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt făcute să fie clar identificată;

c) ofertele promoţionale, precum reducerile, premiile şi cadourile, să fie clar identificabile, iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor să fie uşor accesibile şi clar prezentate;

d) competiţiile şi jocurile promoţionale să fie clar identificabile ca atare, iar condiţiile de participare să fie uşor accesibile şi clar prezentate;

e) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.

(3) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, sunt permise sub condiţia respectării dispoziţiilor legale şi a reglementărilor aplicabile profesiei respective, care privesc, în special, independenţa, demnitatea şi onoarea profesiei, secretul profesional şi corectitudinea faţă de clienţi şi faţă de ceilalţi membri ai profesiei.

(4) Furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale care efectuează comunicări comerciale au obligaţia de a respecta prevederile alin. (1)-(3).

CAPITOLUL III
Contractele încheiate prin mijloace electronice

ARTICOLUL 7

Validitatea, efectele juridice şi proba contractelor încheiate prin mijloace electronice

(1) Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora.

(2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimţământul prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice.

(3) Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice şi a obligaţiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispoziţiilor dreptului comun în materie de probă şi prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

 

CAPITOLUL III
Contractele încheiate prin mijloace electronice

ARTICOLUL 8

Informarea destinatarilor

(1) Furnizorul de servicii este obligat să pună la dispoziţie destinatarului, înainte ca destinatarul să trimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, cel puţin următoarele informaţii, care trebuie să fie exprimate în mod clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil:

a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;

b) dacă contractul, odată încheiat, este stocat sau nu de către furnizorul de servicii şi dacă este accesibil sau nu;

c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispoziţie destinatarului pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;

d) limba în care se poate încheia contractul;

e) codurile de conduită relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;

f) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.

(2) Furnizorul de servicii are obligaţia să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace şi accesibil, care să permită identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării acesteia.

(3) Furnizorul de servicii poate deroga de la dispoziţiile alin. (1) şi (2) numai în situaţia în care a convenit altfel cu destinatarul, cu condiţia că niciuna dintre părţi să nu aibă calitatea de consumator.

 

CAPITOLUL III
Contractele încheiate prin mijloace electronice

ARTICOLUL 9

Încheierea contractului prin mijloace electronice

(1) Dacă părțile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoștința ofertantului.(2) Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestației caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se aplică prevederile alin. (1).

(3) În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligația de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul dintre următoarele moduri:a) trimiterea unei dovezi de primire prin poștă electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la adresa indicată de către destinatar, fără întârziere;b) confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea a fost primită de furnizorul de servicii, cu condiția ca această confirmare să poată fi stocată și reprodusă de către destinatar.

(4) Oferta sau acceptarea ofertei, precum și confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre modurile prevăzute la alin. (3), se consideră primite atunci când părțile cărora le sunt adresate pot să le acceseze.

(5) Prevederile alin. (3) nu se aplică în privința contractelor încheiate exclusiv prin poștă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

CAPITOLUL III
Contractele încheiate prin mijloace electronice

ARTICOLUL 10

Condiții privind păstrarea sau prezentarea informației

(1) Acolo unde legea impune ca informația să fie prezentată sau păstrată în forma sa originală, această cerință este îndeplinită dacă sunt întrunite în mod cumulativ următoarele condiții:

a) există garanția integrității informației, asigurată prin respectarea standardelor naționale în domeniu, din momentul în care a fost generată;

b) mesajul este semnat utilizându-se semnătura electronică extinsă a emitentului;

c) informația poate fi imediat furnizată și prezentată la cerere.

(2) Destinatarul comerciant acționează pe riscul propriu, dacă a știut sau ar fi trebuit să știe, în concordanță cu practicile comerciale curente sau ca urmare a folosirii procedurilor convenite expres cu emitentul, că informația conținută într-un mesaj electronic a fost alterată în timpul transmiterii sau prelucrării sale.

CAPITOLUL IV

Răspunderea furnizorilor de servicii

ARTICOLUL 11

Principii generale

(1) Furnizorii de servicii sunt supuși dispozițiilor legale referitoare la răspunderea civilă, penală și contravențională, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

(2) Furnizorii de servicii răspund pentru informația furnizată de ei înșiși sau pe seama lor.

(3) Furnizorii de servicii nu răspund pentru informația transmisă, stocată sau la care facilitează accesul, în condițiile prevăzute la art. 12-15.

 

CAPITOLUL IV

Răspunderea furnizorilor de servicii

ARTICOLUL 12

Intermedierea prin simpla transmitere

(1) Dacă un serviciu al societății informaționale constă în transmiterea într-o rețea de comunicații a informației furnizate de un destinatar al serviciului respectiv sau în asigurarea accesului la o rețea de comunicații, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informația transmisă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) transmiterea nu a fost inițiată de furnizorul de servicii;

b) alegerea persoanei care recepționează informația transmisă nu a aparținut furnizorului de servicii;

c) conținutul informației transmise nu a fost influențat în niciun fel de către furnizorul de servicii, în sensul că nu i se poate atribui nici selecția și nicio eventuală modificare a acestei informații.

(2) Transmiterea informației și asigurarea accesului, menționate la alin. (1), includ și stocarea automată, intermediară și temporară a informației transmise, în măsura în care această operație are loc exclusiv în scopul ca informația respectivă să tranziteze rețeaua de comunicații și cu condiția ca informația să nu fie stocată pentru o perioadă care depășește în mod nejustificat durata necesară transmiterii ei.

CAPITOLUL IV

Răspunderea furnizorilor de servicii

ARTICOLUL 13

Stocarea temporară a informației, stocarea-caching

Dacă un serviciu al societății informaționale constă în transmiterea într-o rețea de comunicații a informației furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru stocarea automată, intermediară și temporară a informației transmise, în măsura în care această operație are loc exclusiv în scopul de a face mai eficientă transmiterea informației către alți destinatari, la cererea acestora, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) furnizorul de servicii nu aduce modificări informației transmise;

b) furnizorul de servicii îndeplinește condițiile legale privind accesul la informația respectivă;

c) furnizorul de servicii respectă regulile sau uzanțele referitoare la actualizarea informației, astfel cum acestea sunt larg recunoscute și aplicate în industrie;

d) furnizorul de servicii nu împiedică utilizarea legală de către orice persoană a tehnologiilor larg recunoscute și aplicate în industrie, în vederea obținerii de date despre natura sau utilizarea informației;

e) furnizorul de servicii acționează rapid în vederea eliminării informației pe care a stocat-o sau în vederea blocării accesului la aceasta, din momentul în care a cunoscut efectiv faptul că informația transmisă inițial a fost eliminată din rețeaua de comunicații ori că accesul la ea a fost blocat sau faptul că eliminarea ori blocarea accesului a avut loc prin efectul deciziei unei autorități publice.

CAPITOLUL IV

Răspunderea furnizorilor de servicii

ARTICOLUL 14

Stocarea permanentă a informației, stocarea-hosting

(1) Dacă un serviciu al societății informaționale constă în stocarea informației furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informația stocată la cererea unui destinatar, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

a) furnizorul de servicii nu are cunoștință despre faptul că activitatea sau informația stocată este nelegală și, în ceea ce privește acțiunile în daune, nu are cunoștință despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea sau informația în cauză ar putea vătăma drepturile unui terț;

b) având cunoștință despre faptul că activitatea sau informația respectivă este nelegală ori despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea ori informația în cauză ar putea vătăma drepturile unui terț, furnizorul de servicii acționează rapid în vederea eliminării sau a blocării accesului la aceasta.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care destinatarul acționează sub autoritatea sau controlul furnizorului de servicii.(3) Prevederile acestui articol nu vor afecta posibilitatea autorității judiciare sau administrative de a cere furnizorului de servicii să înceteze ori să prevină violarea datelor și, de asemenea, nu pot să afecteze posibilitatea stabilirii unor proceduri guvernamentale de limitare sau întrerupere a accesului la informații.

CAPITOLUL IV

Răspunderea furnizorilor de servicii

ARTICOLUL 15

Instrumente de căutare a informațiilor și legături cu alte pagini de web

(1) Furnizorul unui serviciu al societății informaționale care facilitează accesul la informația furnizată de alți furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alți furnizori, prin punerea la dispoziție destinatarilor serviciului său a unor instrumente de căutare a informațiilor sau a unor legături cu alte pagini de web, nu răspunde pentru informația în cauză, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

a) furnizorul nu are cunoștință despre faptul că activitatea sau informația la care facilitează accesul este nelegală și, în ceea ce privește acțiunile în daune, nu are cunoștință despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea ori informația în cauză ar putea prejudicia drepturile unui terț;

b) având cunoștință despre faptul că activitatea sau informația respectivă este nelegală ori despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea sau informația în cauză ar putea vătăma drepturile unui terț, furnizorul acționează rapid în vederea eliminării posibilității de acces oferite sau a blocării utilizării acesteia.

(2) Furnizorul de servicii răspunde pentru informația în cauză atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autorități publice.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care destinatarul acționează din ordinul sau sub comanda furnizorului de servicii.

CAPITOLUL V

Supraveghere și control

ARTICOLUL 16

Obligațiile furnizorilor de servicii

(1) Furnizorii de servicii sunt obligați să informeze de îndată autoritățile publice competente despre activitățile cu aparență nelegală desfășurate de destinatarii serviciilor lor sau despre informațiile cu aparență nelegală furnizate de aceștia.

(2) Furnizorii de servicii sunt obligați să comunice de îndată autorităților prevăzute la alin. (1), la cererea acestora, informații care să permită identificarea destinatarilor serviciilor lor, cu care acești furnizori au încheiat contracte privind stocarea permanentă a informației.

(3) Furnizorii de servicii sunt obligați să întrerupă, temporar sau permanent, transmiterea într-o rețea de comunicații ori stocarea informației furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, în special prin eliminarea informației sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o rețea de comunicații ori prestarea oricărui alt serviciu al societății informaționale, dacă aceste măsuri au fost dispuse de autoritatea publică definită la art. 17 alin. (2); această autoritate publică poate acționa din oficiu sau ca urmare a plângerii ori sesizării unei persoane interesate.

(4) Plângerea prevăzută la alin. (3) poate fi făcută de către orice persoană care se consideră prejudiciată prin conținutul informației în cauză. Plângerea sau sesizarea se întocmește în formă scrisă, cu arătarea motivelor pe care se întemeiază, și va fi în mod obligatoriu datată și semnată. Plângerea nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiție, având același obiect și aceleași părți, a fost anterior introdusă.

(5) Decizia autorității trebuie motivată și se comunică părților interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii sau a sesizării ori, dacă autoritatea a acționat din oficiu, în termen de 15 zile de la data la care a fost emisă.(6) Împotriva unei decizii luate potrivit prevederilor alin. (3) persoana interesată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Sentința este definitivă.

CAPITOLUL V

Supraveghere și control

ARTICOLUL 17

 Autorități competente

(1) Autoritatea de reglementare în comunicații și tehnologia informației, denumită în continuare Autoritatea, este competentă să supravegheze și să controleze respectarea de către furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi și a normelor metodologice de aplicare a acesteia, să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute la art. 22.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), prin autorități publice, în sensul art. 3 alin. (5)art. 513art. 15 alin. (2)art. 16 alin. (1) și (3) și art. 23 alin. (2), se înțelege acele autorități ale administrației publice sau, acolo unde este cazul, instanțe de judecată a căror competență în materia respectivă este stabilită prin dispozițiile legale în vigoare, aplicabile în fiecare caz.(la 01-02-2014, Alin. (2) al art. 17 a fost modificat de pct. 1 al art. 107 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )

(3) Autoritatea poate solicita furnizorilor de servicii orice informații necesare în vederea exercitării atribuțiilor sale, menționând baza legală și scopul solicitării, și poate stabili termene până la care aceste informații să îi fie furnizate, sub sancțiunea prevăzută de prezenta lege.(4) În vederea descoperirii și investigării încălcărilor prevederilor prezentei legi și ale normelor sale de aplicare, Autoritatea acționează prin personalul de control împuternicit în acest scop.

(5) În exercitarea atribuțiilor de investigare personalul de control împuternicit în acest scop al Autorității sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate solicita furnizorilor de servicii informațiile care îi sunt necesare, menționând baza legală și scopul solicitării, și poate stabili termene până la care aceste informații să îi fie furnizate, sub sancțiunea prevăzută de prezenta lege.

(6) Autoritatea dispune efectuarea de investigații, în condițiile prezentei legi, din oficiu sau la primirea unei plângeri ori sesizări din partea oricărei persoane.

(7) Personalul de control împuternicit în acest scop al Autorității sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate să solicite declarații sau orice documente necesare pentru îndeplinirea misiunii, să sigileze, să ridice orice registre, acte financiar-contabile și comerciale sau alte evidențe, eliberând persoanei supuse investigației copii de pe originale, ori să obțină copii, lăsându-i acesteia originalele; de asemenea, este autorizat să facă inspecții inopinate, al căror rezultat va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare, și să primească, la convocare sau la fața locului, informații și justificări.

(8) Organele administrației publice centrale și locale, precum și oricare alte instituții și autorități publice sunt obligate să permită personalului de control împuternicit în acest scop al Autorității sau, după caz, al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) accesul la documentele, datele și informațiile deținute de acestea, în măsura în care sunt necesare îndeplinirii misiunii legale a Autorității, fără a se putea opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea documente, date și informații.

(9) Personalul de control împuternicit în acest scop, primind acces la documentele, datele și informațiile menționate la alin. (8), este ținut la observarea strictă a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu, atribuit legal respectivelor documente, date și informații.

(10) Autoritatea sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale.

(11) Autoritatea informează furnizorii de servicii, destinatarii, statele membre ale Uniunii Europene și Comisia Europeană cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și cooperează cu autoritățile competente din alte state în vederea exercitării eficiente a supravegherii și controlului asupra activității furnizorilor de servicii.

(12) Autoritatea poate delega exercitarea atribuțiilor prevăzute în prezentul articol unei alte persoane juridice de drept public, cu atribuții de supraveghere și control în domeniul telecomunicațiilor.(13) Pentru scopurile aplicării prezentei legi, până la înființarea Autorității atribuțiile acesteia sunt îndeplinite de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.

CAPITOLUL V

Supraveghere și control

ARTICOLUL 18

Coduri de conduită 

(1) Asociațiile și organizațiile neguvernamentale cu caracter profesional ori comercial sau cele constituite în scopul protecției consumatorilor, a minorilor ori a persoanelor cu handicap își pot elabora propriile coduri de conduită sau coduri comune cu Autoritatea și Ministerul Justiției, în vederea aplicării corespunzătoare a prevederilor prezentei legi.
(2) Autoritatea și Ministerul Justiției vor urmări includerea în codurile de conduită prevăzute la alin. (1) în special a unor prevederi referitoare la:
a) soluționarea litigiilor pe cale extrajudiciară;
b) întreruperea, temporară sau permanentă, a transmiterii într-o rețea de comunicații sau a stocării informației furnizate de un destinatar al serviciului, în special prin eliminarea informației ori blocarea accesului la aceasta, a accesului la o rețea de comunicații sau a prestării oricărui alt serviciu al societății informaționale;
c) protecția destinatarilor cu privire la efectuarea comunicărilor comerciale;
d) protecția minorilor și a demnității umane.
(3) Autoritatea și Ministerul Justiției susțin:
a) traducerea codurilor de conduită în limbi de circulație internațională;
b) facilitarea accesului la codurile de conduită prin mijloace electronice;
c) popularizarea codurilor de conduită la nivel național și transmiterea acestora, precum și a evaluărilor privind aplicarea și impactul lor practic către statele membre ale Uniunii Europene și către Comisia Europeană.

CAPITOLUL VI

Soluționarea litigiilor

ARTICOLUL 19

Acțiuni în justiție

(1) Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanței obligarea pârâtului la încetarea oricărei acțiuni sau abțineri contrare prevederilor prezentei legi, interzicerea reluării ei în viitor și obligarea pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
(2) Au calitate procesuală activă pentru introducerea acțiunii prevăzute la alin. (1):
a) persoanele fizice și juridice ce se pretind titulare ale unui drept subiectiv prevăzut de prezenta lege sau ale unui interes care nu se poate realiza decât pe calea justiției;
b) asociațiile și organizațiile neguvernamentale prevăzute la art. 18 alin. (1);
c) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, oficiile pentru protecția consumatorilor județene și Oficiul pentru protecția consumatorilor al municipiului București;
d) entitățile constituite în scopul protecției consumatorilor în statele membre ale Uniunii Europene, în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Acțiunea prevăzută la alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data acțiunii sau a abținerii care a justificat introducerea ei.
(4) Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanței, pe cale de ordonanță președințială, încetarea oricărei acțiuni sau abțineri contrare prevederilor prezentei legi, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

CAPITOLUL VI

Soluționarea litigiilor

ARTICOLUL 20

Soluționarea litigiilor pe cale extrajudiciară

(1) Furnizorii de servicii și destinatarii pot supune litigiile născute între ei arbitrajului, în condițiile prevăzute de lege, precum și celorlalte căi extrajudiciare de soluționare a litigiilor, prevăzute de codurile de conduită elaborate potrivit art. 18.

(2) Utilizarea mijloacelor electronice în cadrul soluționării litigiilor pe cale extrajudiciară este posibilă în condițiile prevăzute de lege.

CAPITOLUL VII

Sancțiuni civile și contravenționale

ARTICOLUL 21

Nulitatea relativă a contractelor privind servicii ale societății informaționale

Orice contract privind furnizarea de servicii ale societății informaționale este anulabil la cererea destinatarului, dacă a fost încheiat cu un furnizor de servicii care:
a) nu a pus la dispoziție destinatarului, în condițiile prevăzute de lege, informațiile prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu a furnizat toate aceste informații, sau a furnizat informații inexacte;
b) nu a pus la dispoziție destinatarului, în condițiile prevăzute de lege, informațiile menționate la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu a furnizat toate aceste informații, sau a furnizat informații inexacte, dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
c) a încălcat obligația prevăzută la art. 8 alin. (2), dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
d) a încălcat obligația prevăzută la art. 8 alin. (4).

CAPITOLUL VII

Sancțiuni civile și contravenționale

ARTICOLUL 22

Contravenții

Constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 50.000 lei fapta furnizorului de servicii care:
a) efectuează comunicări comerciale încălcând condițiile stabilite la art. 6 alin. (1) și alin. (2) lit. a)-d);
b) nu pune la dispoziție destinatarilor și autorităților publice, în condițiile prevăzute de lege, informațiile prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu furnizează toate aceste informații, sau furnizează informații inexacte;
c) nu pune la dispoziție destinatarului, în condițiile prevăzute de lege, informațiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu furnizează toate aceste informații, sau furnizează informații inexacte, dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
d) încalcă obligația prevăzută la art. 8 alin. (2), dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
e) încalcă obligația prevăzută la art. 8 alin. (4);
f) încalcă obligația prevăzută la art. 9 alin. (3);
g) încalcă obligațiile prevăzute la art. 16 alin. (1)-(3);
h) nu furnizează informațiile solicitate potrivit art. 17 alin. (3) sau (5), ori nu furnizează toate aceste informații, sau furnizează informații inexacte.

CAPITOLUL VIII

+ Articolul 24
Articolul 25
Abrogat.
(la 01-02-2014, Art. 25 a fost abrogat de pct. 2 al art. 107 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )
Articolul 26
Abrogat.
(la 01-02-2014, Art. 26 a fost abrogat de pct. 2 al art. 107 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )
Articolul 27
Abrogat.
(la 01-02-2014, Art. 27 a fost abrogat de pct. 2 al art. 107 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )
Articolul 28
Abrogat.
(la 01-02-2014, Art. 28 a fost abrogat de pct. 2 al art. 107 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )
Articolul 29
Abrogat.
(la 01-02-2014, Art. 29 a fost abrogat de pct. 2 al art. 107 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )

CAPITOLUL IX

Articolul 30
Sarcina probei în cazul litigiilor privind furnizarea de servicii ale societății informaționale
În cazul oricărui litigiu privind furnizarea unui serviciu al societății informaționale, declanșat între furnizorul serviciului respectiv și un destinatar al acestui serviciu, sarcina probei îndeplinirii obligațiilor prevăzute la art. 5, 6, 8 și 9 revine furnizorului de servicii dacă destinatarul are calitatea de consumator.
Articolul 31
Abrogarea unor dispoziții contrare
Litera f) a articolului 6 din Ordonanța Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanță, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 51/2003, se abrogă.
Articolul 32
Intrarea în vigoare și aplicarea legii
(1) În termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației va elabora normele metodologice de aplicare a acesteia, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se pune în aplicare la 3 luni de la data intrării în vigoare.
*
Prezenta lege transpune Directiva 2000/31/CE referitoare la anumite aspecte juridice privind serviciile societății informaționale, în special comerțul electronic în piața internă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 178/2000

Legea comerțului electronic nr. 365 din 07.06.2002 Read More »

Utilizarea documentelor electronice în activitățile de CFP - Norme metodologice Ordin 555 din 07.05.2021

Viza electronica CFP

Prevederi

ORDIN nr. 555 din 7 mai 2021privind modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv și a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care desfășoară activitatea de control financiar preventiv propriu

EMITENT
MINISTERUL FINANȚELOR
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 18 mai 2021

Viza de control financiar preventiv exercitată în formă electronică

semnătura și sigiliul personal sunt reprezentate de semnătura electronică calificată a persoanei desemnate, care trebuie să conțină și toate informațiile cuprinse în sigiliul personal utilizat la exercitarea olografă a vizei, respectiv ștampila.

Entitățile publice la care controlul financiar preventiv se exercită în formă electronică introduc în normele metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu 

prevederi corespunzătoare în acest sens, astfel încât proiectele de operațiuni și documentele justificative să îndeplinească cel puțin următoarele condiții:

– să fie prezentate integral în formă electronică, prin canale electronice de comunicare al căror mod de utilizare este securizat, procedurat și aprobat de conducătorul entității publice;

– să fie semnate de către toate persoanele stabilite prin acte interne care au competență în emiterea, semnarea, avizarea, certificarea și aprobarea documentelor cu semnătură electronică calificată, bazată pe un certificat calificat pentru semnătură electronică eliberat potrivit legii de un prestator de servicii de încredere;

– să respecte un circuit electronic de semnare, avizare, certificare, aprobare și arhivare, aprobat printr-o procedură internă, care să permită oricând efectuarea de auditări/verificări/ controale și să conțină, cel puțin: modalitățile de transmitere, circuitul propriu-zis al documentelor, precizarea exactă a canalului electronic de comunicare etc.;

– să permită arhivarea operațiunilor supuse controlului financiar preventiv și documentelor justificative aferente în formă electronică, conform cerințelor Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică, republicată;

– să respecte cerințele prevăzute de legislația financiar-contabilă, legislația generală și specifică aplicabilă entității publice.

În temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, cu modificările și completările ulterioare,ministrul finanțelor emite următorul ordin:

Articolul I

Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv și a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care desfășoară activitatea de control financiar preventiv propriu, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 15 ianuarie 2016, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Punctele 4.3 și 4.4 vor avea următorul cuprins:

4.3. Viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătura persoanelor în drept, competente în acest sens, și prin aplicarea de către acestea a sigiliului personal. Viza de control financiar preventiv se exercită olograf sau electronic.

În cazul exercitării olografe, sigiliul personal este reprezentat de ștampilă, care cuprinde următoarele informații: denumirea entității publice; mențiunea «vizat pentru control financiar preventiv»; numărul ștampilei (numărul de identificare al titularului acesteia); data acordării vizei (an, lună, zi).

În cazul vizei de control financiar preventiv exercitate în formă electronică, semnătura și sigiliul personal sunt reprezentate de semnătura electronică calificată a persoanei desemnate, care trebuie să conțină și toate informațiile cuprinse în sigiliul personal utilizat la exercitarea olografă a vizei, respectiv ștampila.

Controlul financiar preventiv propriu în formă electronică se exercită numai asupra acelor proiecte de operațiuni stabilite expres prin normele metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu și care nu contravin reglementărilor legale în vigoare. În acest caz, conducătorii entităților publice stabilesc prin proceduri proprii documentele care vor fi semnate cu semnătură electronică calificată, care pot include și formularele din anexele nr. 1a), 1b), 2 și 3 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, cu modificările și completările ulterioare, asupra cărora se exercită viza de control financiar preventiv propriu.

Entitățile publice la care controlul financiar preventiv se exercită în formă electronică introduc în normele metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu prevederi corespunzătoare în acest sens, astfel încât proiectele de operațiuni și documentele justificative să îndeplinească cel puțin următoarele condiții:

– să fie prezentate integral în formă electronică, prin canale electronice de comunicare al căror mod de utilizare este securizat, procedurat și aprobat de conducătorul entității publice;

– să fie semnate de către toate persoanele stabilite prin acte interne care au competență în emiterea, semnarea, avizarea, certificarea și aprobarea documentelor cu semnătură electronică calificată, bazată pe un certificat calificat pentru semnătură electronică eliberat potrivit legii de un prestator de servicii de încredere;

– să respecte un circuit electronic de semnare, avizare, certificare, aprobare și arhivare, aprobat printr-o procedură internă, care să permită oricând efectuarea de auditări/verificări/ controale și să conțină, cel puțin: modalitățile de transmitere, circuitul propriu-zis al documentelor, precizarea exactă a canalului electronic de comunicare etc.;

– să permită arhivarea operațiunilor supuse controlului financiar preventiv și documentelor justificative aferente în formă electronică, conform cerințelor Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică, republicată;

– să respecte cerințele prevăzute de legislația financiar-contabilă, legislația generală și specifică aplicabilă entității publice.

4.4. Datele din documentele prezentate la viza de control financiar preventiv se înscriu în registrul privind operațiunile prezentate la viza de control financiar preventiv (denumit în continuare registru). Datele minime care se înscriu în registru sunt cuprinse în anexa nr. 1.3 la prezentele norme metodologice.

Registrul trebuie să asigure: numerotarea în ordine cronologică, începând de la numărul 1 pentru fiecare an; interzicerea inserărilor, intercalărilor, precum și a oricăror eliminări sau adăugiri ulterioare; înscrierea de date potrivit competențelor, astfel: în coloanele de la 0 până la 6 și în coloana 8, de către persoana care exercită controlul financiar preventiv, iar în coloana 7, de către persoana care prezintă operațiunile pentru viza de control financiar preventiv.

Registrul se poate completa în formă integral olografă, integral electronică sau combinată.

Registrul în formă electronică se completează prin intermediul unei aplicații informatice care să asigure înregistrarea cronologică a operațiunilor prezentate la viză și să nu permită inserări, intercalări, precum și orice eliminări sau adăugiri ulterioare completării.

Registrul în formă combinată se completează numai în cazul în care datele pentru coloana 7 «Data restituirii operațiunii, numele și prenumele/semnătura» nu pot fi înscrise în sistem electronic, fiind necesară obținerea acestora pe format hârtie, cu obligativitatea asigurării corespondenței cu operațiunea pe care o reprezintă.

Registrul, indiferent de forma sub care se completează, se arhivează/se păstrează pe o perioadă de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia a fost întocmit.

Entitățile publice la care registrul se completează în formă integral electronică sau combinată actualizează normele metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu cu prevederi corespunzătoare în acest sens.

2. Punctul 5.3 va avea următorul cuprins:

5.3. Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv primește documentele, le înregistrează în registru, după care procedează la verificarea formală prin parcurgerea listei de verificare specifice operațiunii primite la viză, cu privire la: completarea documentelor în concordanță cu conținutul acestora, existența semnăturilor persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor de specialitate, precum și existența actelor justificative specifice operațiunii.

În cazul documentelor electronice se verifică și dacă semnăturile electronice ale persoanelor autorizate sunt valide. În efectuarea controlului de către persoana desemnată, parcurgerea listei de verificare specifică operațiunii primite la viză este obligatorie, dar nu și limitativă. Aceasta poate extinde verificările ori de câte ori este necesar.

3. Punctele 5.7 și 5.8 vor avea următorul cuprins:

5.7. Dacă în urma verificării de fond operațiunea îndeplinește condițiile de legalitate, regularitate și, după caz, de încadrare în limitele și destinația creditelor bugetare și/sau de angajament, se acordă viza prin aplicarea sigiliului și semnăturii pe exemplarul documentului care se arhivează la entitatea publică. Prin normele metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu, în situații determinate de specificul operațiunilor supuse vizei de control financiar preventiv propriu, conducătorii entităților publice pot dispune ca, atunci când sunt îndeplinite condițiile de legalitate, regularitate și încadrare în limitele creditelor bugetare/de angajament, viza să fie acordată prin aplicarea sigiliului personal și semnăturii pe toate exemplarele operațiunii în care sunt consemnate vizele, avizele și semnăturile persoanelor abilitate din cadrul entității publice.Prin acordarea vizei se certifică implicit îndeplinirea condițiilor menționate în listele de verificare.

5.8. Documentele vizate și actele justificative ce le-au însoțit sunt restituite, sub semnătură, compartimentului de specialitate emitent, în vederea continuării circuitului acestora, consemnânduse acest fapt în registru. În cazul documentelor electronice, continuarea circuitului administrativ se realizează potrivit normelor specifice, aprobate de conducătorul entității publice.

4. Punctul 6.2 va avea următorul cuprins:

6.2. Refuzul de viză, însoțit de actele justificative semnificative, se aduce la cunoștința conducătorului entității publice, iar celelalte documente se restituie, sub semnătură, compartimentelor de specialitate care au inițiat operațiunea.

În cazul documentelor electronice, modalitatea de comunicare a refuzului de viză și restituirea documentelor se realizează potrivit normelor metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu aprobate de conducătorul entității publice.

5. Punctul 10.1 va avea următorul cuprins:

10.1. Controlul financiar preventiv delegat se exercită asupra operațiunilor care se înscriu în condițiile fixate prin ordinul de numire, în termenul cel mai scurt permis de durata efectivă a verificărilor necesare. Restul operațiunilor prin care se afectează fondurile și/sau patrimoniul public intră în competența exclusivă a controlului financiar preventiv propriu.

Viza de control financiar preventiv delegat trebuie să poarte semnătura și sigiliul personal al controlorului delegat.

Viza de control financiar preventiv delegat se exercită olograf sau electronic.

În cazul exercitării olografe, sigiliul personal este reprezentat de ștampilă, care cuprinde următoarele informații: «Ministerul Finanțelor – Corpul controlorilor delegați»; mențiunea «vizat pentru control financiar preventiv»; «Controlor delegat nr. …» (numărul de identificare al titularului acesteia); data acordării vizei (an, lună, zi).

În cazul vizei de control financiar preventiv delegat exercitate în formă electronică, semnătura și sigiliul personal sunt reprezentate de semnătura electronică calificată a controlorului delegat, care trebuie să conțină și toate informațiile cuprinse în sigiliul personal utilizat la exercitarea olografă a vizei, respectiv ștampila.

6. Punctul 10.3 va avea următorul cuprins:

10.3. În exercitarea atribuțiilor sale de control financiar preventiv delegat asupra operațiunilor la care s-a stabilit competența sa, controlorul delegat urmează procedura prevăzută la pct. 5. Listele de verificare avute în vedere la efectuarea controlului de către controlorii delegați se emit și se actualizează de către Direcția generală de control financiar preventiv din cadrul Ministerului Finanțelor. Controlorul delegat exercită viza de control financiar preventiv delegat în formă electronică numai asupra proiectelor de operațiuni și documentelor justificative prezentate integral în acest format. Perioada maximă de verificare este de 3 zile lucrătoare de la prezentarea operațiunii, însoțită de toate documentele justificative și informațiile solicitate. În cazuri excepționale, controlorul delegat are dreptul să prelungească perioada de verificare cu maximum 5 zile lucrătoare, informându-i în acest sens pe controlorul financiar șef și pe ordonatorul de credite.

Articolul II

Prezentul ordin se publică în

Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul finanțelor,

Alexandru NazareBucurești,

7 mai 2021.Nr. 555.

Digitalizarea CFP Read More »

Regulamentul eIDAS privind semnatura electronică

În iulie 2014 a fost adoptat Regulamentul nr. 910/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (Regulamentul eIDAS).

Acesta tratează două domenii principale:

  1. Identificarea electronică
  2. Prestarea serviciilor de încredere

Față de legislația anterioară care trata, la nivel european, numai semnătura electronică, iar la nivel național semnătura electronică și marcarea temporală noua reglementare definește o gamă mult mai largă de servicii de încredere.

Regulamentul nr. 910/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

tratează două domenii principale: Identificarea electronică și  Prestarea serviciilor de încredere

Conform Regulamentului eIDAS, sunt 9 servicii de încredere calificate

  1. Furnizarea de certificate calificate pentru semnături electronice
  2. Furnizarea de certificate calificate pentru sigilii electronice
  3. Furnizarea de certificate calificate pentru autentificarea site-urilor web
  4. Servicii calificate de păstrare a semnăturilor electronice
  5. Servicii calificate de păstrare a sigiliilor electronice
  6. Servicii de validare a semnăturilor electronice calificate
  7. Servicii de validare a sigiliilor electronice calificate
  8. Furnizarea de mărci temporale electronice calificate
  9. Servicii de distribuție electronică înregistrată calificate

Astfel, conform Regulamentului eIDAS, sunt 9 servicii de încredere calificate:

  1. Furnizarea de certificate calificate pentru semnături electronice
  2. Furnizarea de certificate calificate pentru sigilii electronice
  3. Furnizarea de certificate calificate pentru autentificarea site-urilor web
  4. Servicii calificate de păstrare a semnăturilor electronice
  5. Servicii calificate de păstrare a sigiliilor electronice
  6. Servicii de validare a semnăturilor electronice calificate
  7. Servicii de validare a sigiliilor electronice calificate
  8. Furnizarea de mărci temporale electronice calificate
  9. Servicii de distribuție electronică înregistrată calificate Toate serviciile de încredere calificate sunt recunoscute ca având aceeași valoare în oricare stat membru UE. Fiecare stat membru înscrie într-o listă de încredere comună la nivelul UE prestatorii de servicii de încredere calificați și serviciile de încredere calificate prestate de aceștia. Această listă este cunoscută sub denumirea de Trust List și este utilizată, de exemplu, pentru a verifica automat dacă un document este semnat cu un certificat calificat.

În continuare statele membre pot defini alte servicii de încredere, recunoscute național, ca, de exemplu, arhivarea electronică.

Regulamentul a intrat în vigoare la 1 iulie 2016. Până la 1 iulie 2017 toate companiile care prestau servicii acreditate sau calificate, conform legislației anterioare, sunt recunoscute automat ca prestatori de servicii de încredere calificați, pentru serviciile respective, în conformitate cu Regulamentul eIDAS.

Astfel, și CertDigital emite certificate digitale calificate în conformitate cu Regulamentul eIDAS, iar semnăturile electronice calificate create cu aceste certificate sunt recunoscute automat ca având valoarea legală a unei semnături olografe în toate statele membre UE.

Stadiul actual

Spre deosebire de o Directivă, un Regulament emis la nivelul UE se aplică în toate statele membre fără să fie necesară o lege națională prin care să fie adoptat actul legislativ. De exemplu, Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice a fost adoptată în România prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Totuși, un Regulament nu conține toate informațiile necesare punerii sale în practică și este necesară legislație secundară de implementare. Această legislație este emisă atât de Comisia Europeană, cât și de statele membre.

Regulamentul eIDAS abrogă Directiva 1999/93/CE care stă la baza Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Legea națională nu a fost abrogată, aceasta fiind o prerogativă a Parlamentului României, și se aplică în situația în care nu intră în contradicție cu Regulamentul eIDAS. Stadiul actual la nivelul Uniunii Europene

La nivelul Uniunii Europene, Comisia a elaborat legislație secundară și există organisme cu responsabilități pentru punerea în practică a Regulamentului eIDAS:

  • Organismele de standardizare ETSI (The European Telecommunications Standards Institute) și CEN

(The European Committee for Standardization,) au elaborat și lucrează în continuare la standarde tehnice de

implementare: https://portal.etsi.org/tbsitemap/esi/trustserviceproviders.aspx. Nu toate aceste standarde sunt obligatorii, dar aplicarea unui standard demonstrează implicit alinierea serviciilor prestate cu cerințele Regulamentului eIDAS.

Pe scurt, conform documentului Comisiei, situația la nivelul UE arată că:

  • 9 state membre au definit schema de acreditare a furnizorilor de certificate digitale calificate conform standardelor în vigoare ISO 17065/ ETSI EN 319403: Austria, Belgia, Cehia, Italia, Letonia, Luxemburg, Polonia, Slovacia, Spania
  • 15 state membre au deja legislație națională de implementare eIDAS: Austria, Belgia, Croația, Cehia, Estonia, Finlanda, Italia, Letonia, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Olanda
  • 3 țări sunt în curs de pregătire a legislației: Germania, Lituania, Luxemburg
  • Pentru 6 țări nu există informații detaliate: Bulgaria, Grecia, Ungaria, Irlanda, Portugalia, România

Stadiul actual în România

Regulamentul eIDAS se aplică la nivelul tuturor statelor membre, împreună cu legislația secundară emisă de Comisia Europeană. Însă, regulamentul stipulează și responsabilități pe care fiecare stat membru le are și pe care trebuie să le realizeze prin legislație internă:

  • Desemnarea unui Organism de supraveghere care să definească modul de verificare a prestatorilor și să coopereze cu celelalte state membre. În iulie 2016, prin HG 505/2016, MCSI a fost desemnat ca fiind acest organism de supraveghere în România.
  • Stabilirea mijloacelor de identificare a persoanelor
  • Definirea sancțiunilor, etc.

În iulie 2016, prin HG 505/2016 Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI) a fost desemnat organism de supraveghere pentru prestatorii de servicii de încredere calificați stabiliți pe teritoriul României, în conformitate cu Regulamentul eIDAS. Prin același act normativ MCSI a primit atribuții cu privire la instituirea, menținerea și publicarea de liste care includ informații referitoare la prestatorii de servicii de încredere calificați pentru care este responsabil, împreună cu informații referitoare la serviciile de încredere calificate prestate de aceștia.

Organismul de supraveghere trebuie să definească modalitatea prin va primi notificări de la prestatorii de servicii de încredere și procedurile de lucru privind acordarea statutului de prestatori de servicii de încredere calificați și supravegherea activității acestora.

Ce aduce nou Regulamentul eIDAS

Regulamentul eIDAS asigură recunoaștere implicită a serviciilor de încredere la nivelul UE. Astfel, semnăturile electronice calificate create cu certificate digitale calificate emise de un prestator de servicii de încredere calificat au efectul juridic echivalent al unei semnături olografe și sunt recunoscute la nivelul tuturor statelor membre. 

De la 1 iulie 2017:

  • Semnăturile electronice calificate create cu certificate calificate emise de un prestator de servicii de încredere calificat din România în conformitate cu regulamentul eIDAS vor fi recunoscute în orice stat membru UE
  • Semnăturile electronice create cu certificatele digitale calificate emise în România în conformitate cu Legea nr. 455/2001 vor fi recunoscute național, dar nu vor fi recunoscute în celelalte state membre UE

Pentru a asigura această recunoaștere au fost definite condiții unitare de verificare a conformității prestatorilor de servicii de încredere. Auditul este realizat de organisme de evaluare a conformității acreditați, conform Regulamentului nr. 765/2008, de un organism național de acreditare. În România acest organism este RENAR. Pornind de la standardul ISO 17065, ETSI a derivat un standard special pentru verificarea conformității prestatorilor de servicii de încredere: ETSI EN 319403.

Pentru a demonstra conformitatea cu cerințele Regulamentului eIDAS un prestator de servicii de încredere poate alege un organism de verificare a conformității care este acreditat în oricare alt stat membru UE. 

Regulamentul eIDAS privind semnatura electronică Read More »

HR + SSM - Legea 228/2021 - Utilizarea semnăturii electronice în relațiile de muncă.

La data de 22 iulie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 208/2021 („Legea”) pentru aprobarea Ordonanței de urgență privind utilizarea semnăturii electronice în domeniul relațiilor de muncă („Ordonanța”). Legea a intrat în vigoare la data de 25 iulie 2021.

Principalele modificări aduse de Lege privesc flexibilizarea, dar și adaptarea și îmbunătățirea relațiilor de muncă în contextul evoluției dinamice a pieței muncii, care, în cadrul crizei economice existente, întâmpină numeroase dificultăți, fiind astfel nevoită să recurgă la o digitalizare accelerată.

În primul rând, Legea prevede că părțile pot opta să utilizeze la încheierea, modificarea, suspendarea sau, după caz, la încetarea contractului individual de muncă semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată.

Utilizarea semnăturii electronice în domeniul relațiilor de muncă

Legea nr. 208/2021 („Legea”) pentru aprobarea Ordonanței de urgență privind utilizarea semnăturii electronice în domeniul relațiilor de muncă

Prevederi ale utilizarii semnaturii electronice in relatiile de munca

Părțile pot opta să utilizeze la încheierea, modificarea, suspendarea sau, după caz, la încetarea contractului individual de muncă semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată

În forma anterioară, Legea nr. 53/2003 – Codul muncii prevedea obligativitatea încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat, iar prin Ordonanță, în forma inițială, s-a introdus posibilitatea angajatorului de a utiliza semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată însoțită de marca temporală electronică sau marcă temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului la încheierea contractului individual de muncă sau a actelor adiționale la contract.

Astfel, față de versiunea inițială a Ordonanței, a fost eliminată necesitatea însoțirii semnăturii electronice de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului și totodată a fost înlocuită referirea la utilizarea semnăturii electronice la încheierea contractului de muncă și a actului adițional cu utilizarea semnăturii la încheierea, modificarea, suspendarea sau, după caz, la încetarea contractului individual de muncă.

De asemenea, potrivit Legii, angajatorul poate utiliza, pentru întocmirea tuturor înscrisurilor sau documentelor din domeniul relațiilor de muncă rezultate la încheierea contractului individual de muncă, pe parcursul executării acestuia sau la încetarea contractului individual de muncă, semnătura electronică, semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată ori sigiliul electronic.

Astfel, prin adoptarea Legii s-a eliminat necesitatea însoțirii semnăturii electronice de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului și s-a introdus posibilitatea de a utiliza semnătura electronică simplă în situațiile menționate anterior.

În același timp, potrivit noilor modificări și completări aduse prin Legea nr. 208/2021, se instituie o nouă obligație în sarcina organelor de control competente, respectiv aceea de a accepta spre verificare și control contractele individuale de muncă, dar și alte acte adiționale, precum cele din domeniul sănătății și securității în muncă, ca formă de garanție în scopul de a arăta că activitatea se desfășoară conform prevederilor legale.

Suplimentar aspectelor de mai sus, Legea aduce și o serie de modificări și Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, astfel: dovada instruirii în domeniul securității și sănătății în muncă poate fi realizată în format electronic sau pe suport hârtie în funcție de modalitatea aleasă de către angajator, stabilită prin regulamentul intern; în cazul folosirii variantei în format electronic, dovada instruirii trebuie să fie semnată cu semnătură electronică, semnătură electronică avansată sau semnătură electronică calificată.

Semnatura electronica in relatiile de munca Read More »