Prezenta lege stabileste regimul juridic al marcii temporale si conditiile de furnizare a serviciilor de marcare temporala.

In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:

a) amprenta atasata unui document electronic reprezinta acea informatie cu ajutorul careia documentul poate fi identificat in mod unic, dar care nu permite deducerea continutului documentului respectiv;

b) marca temporala este o colectie de date in forma electronica, atasata in mod unic unui document electronic; ea certifica faptul ca anumite date in forma electronica au fost prezentate la un moment de timp determinat furnizorului de servicii de marcare temporala;

c) certificatul asociat marcii temporale este acea informatie cuprinsa in marca temporala prezentabila in forma inteligibila si care contine cel putin furnizorul de servicii de marcare temporala, numarul de ordine din registrul furnizorului si informatia reprezentand momentul de timp;

d) baza de timp reprezinta sistemul unitar de referinta temporala la care se raporteaza toti furnizorii de servicii de marcare temporala;

e) autoritatea de reglementare si supraveghere este autoritatea prevazuta in cap. IV “Monitorizare si control”, sectiunea 1 “Autoritatea de reglementare si supraveghere” din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica, denumita in continuare autoritatea.

– (1) Marca temporala este formata din cel putin urmatoarele elemente:
a) amprenta atasata documentului electronic supus marcarii;
b) data si momentul de timp aferente documentului supus marcarii, exprimate in timp
universal;
c) informatii care identifica in mod unic furnizorul de servicii de marcare temporala;
d) numarul de ordine din registrul furnizorului de servicii de marcare temporala.
(2) Informatiile verificate la furnizorul de servicii de marcare temporala sunt:
a) elementele de identificare ale certificatului relativ la cheia ce verifica marca;
b) identificarea algoritmului utilizat pentru generarea amprentei.
(3) Marca temporala poate sa contina si elementele de identificare ale solicitantului
marcii temporale.

(1) Marca temporala trebuie generata de un sistem informatic sigur, care va
indeplini urmatoarele cerinte de securitate:
a) asigura ca este imposibil sa fie emisa o marca corecta pentru un alt timp decat
momentul cand a fost primit documentul sau sa se schimbe ordinea in care marcile de
timp sunt emise;
b) asigura continuitatea furnizarii serviciului.
(2) Generarea marcii temporale trebuie sa garanteze un timp de raspuns; modul de
calcul si eroarea maxim admisibila vor fi stabilite de autoritate prin norme.

Art. 5. – (1) Furnizorii de servicii de marcare temporala au obligatia de a crea si de a
mentine un registru electronic operativ de evidenta cuprinzand momentul de timp la care
au fost emise marcile temporale.
(2) Structura si conditiile de exploatare ale registrului electronic vor fi stabilite de
autoritate prin norme.

Art. 6. – (1) Cu 30 de zile inainte de inceperea activitatilor legate de emiterea marcilor
temporale, persoanele care intentioneaza sa furnizeze servicii de marcare temporala au
obligatia de a notifica autoritatii data inceperii acestor activitati.

Art. 7. – (1) Furnizorul de servicii de marcare temporala trebuie sa dispuna de instrumente financiare asiguratorii pentru acoperirea prejudiciilor pe care le-ar putea
cauza cu prilejul desfasurarii activitatilor legate de marcarea temporala.
(2) Asigurarea se realizeaza fie prin subscrierea unei polite de asigurare la o societate de asigurari, fie prin intermediul unei scrisori de garantie din partea unei institutii financiare de specialitate sau printr-o alta modalitate stabilita prin decizie a autoritatii.
(3) Suma asigurata si, respectiv, suma acoperita prin scrisoarea de garantie sunt stabilite de autoritate.

Art. 8. – (1) Furnizorii de servicii de marcare temporala au urmatoarele obligatii:
a) sa mentina inregistrari ale marcilor temporale emise pe o perioada de 10 ani;
b) sa pastreze documentatia aferenta algoritmilor si procedurilor de generare a marcilor
temporale emise;
c) sa asigure posibilitatea obtinerii si verificarii on-line a marcilor temporale; verificarea
se face gratuit;
d) sa asigure accesarea permanenta a bazei de timp.
(2) in cazul incetarii activitatii, furnizorul de servicii de marcare temporala are obligatia
sa transfere unui alt furnizor de servicii de marcare temporala sau, dupa caz, autoritatii
registrul electronic operativ de evidenta, registrul marcilor temporale, precum si
documentatia aferenta algoritmilor si procedurilor de generare a marcilor temporale
emise. 

Art. 9. – (1) Responsabilitatea aplicarii dispozitiilor prezentei legi si a reglementarilor
legate de aceasta revine autoritatii.
(2) in termen de 3 luni de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, autoritatea va desemna furnizorul unic de baza de timp.
(3) Autoritatea va emite norme continand setul minimal de proceduri pentru activitatea
de generare a marcii temporale, precum si procedurile de verificare a aplicarii acestora.
(4) Autoritatea va supraveghea indeplinirea obligatiilor impuse de prezenta lege
furnizorilor de servicii de marcare temporala.
(5) in cazul in care furnizorul de servicii de marcare temporala este in imposibilitate de asi indeplini obligatiile, autoritatea poate dispune suspendarea temporara sau, dupa caz,
incetarea activitatii furnizorului.
(6) in cadrul Registrului furnizorilor de servicii de certificare prevazut la art. 28 din Legea
nr. 455/2001 se va crea o sectiune distincta, destinata furnizorilor de servicii de marcare
temporala. Informatiile care trebuie prevazute in acest registru sunt stabilite de catre
autoritate prin norme.

Art. 10. – (1) Furnizorul de servicii de marcare temporala raspunde pentru prejudiciul adus oricarei persoane care isi intemeiaza conduita pe efectele juridice ale respectivelor marci temporale:
a) in ceea ce priveste exactitatea, in momentul eliberarii marcii temporale, a tuturor informatiilor pe care le contine;
b) in ceea ce priveste asigurarea ca, in momentul eliberarii marcii temporale, furnizorul identificat in cuprinsul acesteia detinea datele de generare a marcii temporale corespunzatoare datelor de verificare a marcii temporale, prevazute in prezenta lege;
c) in privinta indeplinirii tuturor obligatiilor prevazute la art. 3-8.
(2) Furnizorul de servicii de marcare temporala nu raspunde potrivit alin. (1) in cazurile in care probeaza ca, desi a depus diligenta necesara, nu a putut impiedica producerea prejudiciului.

Art. 11. – (1) Furnizorul de servicii de marcare temporala poate sa indice in cuprinsul
unei marci temporale restrictii ale utilizarii acesteia, precum si limite ale valorii
operatiunilor pentru care aceasta poate fi utilizata, cu conditia ca respectivele restrictii sa
poata fi cunoscute de terti.
(2) Furnizorul de servicii de marcare temporala nu raspunde pentru prejudiciile rezultand
din utilizarea unei marci temporale cu incalcarea restrictiilor prevazute in cuprinsul
acesteia

Art. 12. – (1) Constituie contraventie daca, potrivit legii, nu constituie infractiune si se
sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei fapta furnizorului de
servicii de marcare temporala care furnizeaza serviciul de marcare temporala fara
notificarea prealabila prevazuta la art. 6.
(2) Constituie contraventie daca, potrivit legii, nu constituie infractiune si se sanctioneaza
cu amenda in cuantum de pana la 5% din cifra de afaceri incalcarea obligatiilor prevazute
la art. 8 alin. (1) lit. a) si b).
(3) Constituie contraventie daca, potrivit legii, nu constituie infractiune si se sanctioneaza
cu amenda de la 50.000

Art. 13. – Prezenta lege se completeaza cu prevederile Legii nr. 455/2001 privind
semnatura electronica, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 429 din 31
iulie 2001.
Art. 14. – in termen de 3 luni de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, autoritatea va elabora normele tehnice si metodologice de aplicare a
prezentei legi.
Art. 15. – Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I.
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art.
75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.
Bucuresti, 1 noiembrie 2004.
Nr. 451.