admindigital

Legea comerțului electronic nr. 365 din 07.06.2002

Comert On-Line

Instrumente de plata

LEGE nr. 365 din 7 iunie 2002 (**republicată**)  privind comerțul electronic
EMITENT PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 959 din 29 noiembrie 2006

**) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 121/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 10 mai 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 365/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 5 iulie 2002 și a mai fost modificată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

Reguli

Instrumente de plată

ARTICOLUL 1

Definiţii

În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

1. serviciu al societăţii informaţionale – orice serviciu care se efectuează utilizându-se mijloace electronice şi prezintă următoarele caracteristici:

a) este efectuat în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obişnuit de către destinatar;

b) nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul să fie fizic prezenţi simultan în acelaşi loc;

c) este efectuat prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a destinatarului;

2. mijloace electronice – echipamente electronice şi reţele de cablu, fibră optică, radio, satelit şi altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informaţiei;

3. furnizor de servicii – orice persoană fizică sau juridică ce pune la dispoziţie unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societăţii informaţionale;

4. furnizor de servicii stabilit într-un stat – un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui stat şi care desfăşoară efectiv o activitate economică utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioadă nedeterminată; stabilirea unui furnizor de servicii într-un stat nu este determinată în mod necesar de locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice şi tehnologice necesare furnizării serviciului;

5. domeniu – o zonă dintr-un sistem informatic, deţinută ca atare de o persoană fizică sau juridică ori de un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrării, stocării ori transferului de date;

6. destinatar al serviciului sau destinatar – orice persoană fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri comerciale, profesionale sau de altă natură, un serviciu al societăţii informaţionale, în special în scopul căutării de informaţii sau al furnizării accesului la acestea;

7. consumator – orice persoană fizică ce acţionează în alte scopuri decât cele ale activităţii sale comerciale sau profesionale;

8. comunicare comercială – orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate; nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informaţiile permiţând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special pe nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică, comunicările legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ independent faţă de persoana în cauză, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;

9. legislaţie coordonată – prevederile în vigoare ale legilor naţionale, aplicabile activităţilor ce fac obiectul serviciilor societăţii informaţionale sau furnizorilor de servicii în privinţa:

a) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii în vederea începerii acestor activităţi, precum sunt cele legate de eventualele calificări, autorizaţii sau notificări necesare;

b) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii pentru desfăşurarea acestor activităţi, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau conţinutul serviciilor oferite, inclusiv în materie de publicitate şi încheiere a contractelor, sau cele care privesc răspunderea furnizorilor;

10. nu constituie obiect al legislaţiei coordonate:

a) cerinţele aplicabile bunurilor ca atare şi livrării acestora;

b) cerinţele aplicabile serviciilor care nu sunt prestate prin mijloace electronice;

11. instrument de plată electronică – un instrument care permite titularului său să efectueze următoarele tipuri de operaţiuni:

a) transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare;

b) retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică;

12. instrument de plată cu acces la distanţă – instrument de plată electronică prin intermediul căruia titularul său poate să îşi acceseze fondurile deţinute într-un cont la o instituţie financiară şi să autorizeze efectuarea unei plăţi, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar;

13. instrument de monedă electronică – instrument de plată electronică reîncărcabil, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanţă, pe care unităţile de valoare sunt stocate electronic şi care permite titularului său să efectueze tipurile de operaţiuni menţionate la pct. 11;

14. titular – persoană care deţine un instrument de plată electronică pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în condiţiile prevăzute de lege;

15. date de identificare – orice informaţii care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de operaţiuni menţionate la pct. 11, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul ori sediul, numărul de telefon, fax, adresa de poştă electronică, numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, codul de înregistrare fiscală, codul numeric personal şi altele asemenea;

16. activitate profesională reglementată – activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiţionată, direct sau indirect, în conformitate cu legislaţia română în vigoare, de deţinerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

ARTICOLUL 2

Scop şi domeniu de aplicare

(1) Prezenta lege are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare a serviciilor societăţii informaţionale, precum şi prevederea ca infracţiuni a unor fapte săvârşite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerţul electronic, emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulaţii şi dezvoltării în condiţii de securitate a acestor servicii.

(2) Nu constituie servicii ale societăţii informaţionale, în sensul prezentei legi, activităţile care nu întrunesc elementele definiţiei prevăzute la art. 1 pct. 1, în special următoarele:

a) oferta de servicii care necesită prezenţa fizică a furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;

b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;

c) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată destinatarului prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a acestuia şi care este destinată recepţiei simultane de către un număr nelimitat de persoane (punct-multipunct);

d) activităţi care se efectuează prin intermediul serviciilor de telefonie vocală, telefax, telex, servicii de radiodifuziune şi televiziune, inclusiv serviciile de teletext;

e) serviciile de telefonie vocală, telefax sau telex;

f) schimbul de informaţii prin poşta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente, între persoane care acţionează în scopuri străine activităţii lor comerciale sau profesionale;

g) relaţia contractuală dintre un angajat şi angajatorul său.

(3) Prezenta lege nu se aplică următoarelor activităţi:

a) activitatea notarilor publici, în măsura în care aceasta presupune o participare directă şi specifică la exercitarea prerogativelor autorităţii publice;

b) activităţile de reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie şi de urmărire penală;

c) jocurile de noroc cu câştiguri în bani, loteriile şi pariurile.

(4) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu:

a) dispoziţiile legale în materie fiscală;

b) dispoziţiile legale care reglementează protecţia persoanelor în privinţa prelucrării datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi cele care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor;

c) prevederile Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată.

(5) În măsura în care nu conţine dispoziţii derogatorii, prezenta lege se completează cu dispoziţiile legale privind încheierea, validitatea şi efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protecţia consumatorilor şi a sănătăţii publice.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

ARTICOLUL 3

Aplicarea legii române în cazul serviciilor societăţii informaţionale

(1) Prezenta lege se aplică furnizorilor de servicii stabiliţi în România şi serviciilor oferite de aceştia.

(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi serviciile societăţii informaţionale sunt supuse:

a) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor române care fac parte din legislaţia coordonată, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi în România;

b) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor statului în cauză care fac parte din legislaţia coordonată, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi într-un stat membru al Uniunii Europene.

(3) Libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale oferite de un furnizor stabilit într-un stat membru al Uniunii Europene nu poate fi restrânsă în România prin aplicarea unor prevederi legale care fac parte din legislaţia coordonată.

(4) Alin. (2) şi (3) nu se aplică în următoarele domenii:

a) dreptul de proprietate intelectuală şi dreptul de proprietate industrială;

b) emisiunea de monedă electronică, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

c) publicitatea pentru organisme de investiţii colective în valori mobiliare;

d) activităţile de asigurare, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

e) libertatea părţilor de a alege legea aplicabilă contractului, când părţile au acest drept;

f) obligaţii rezultate din contractele încheiate cu consumatorii;

g) cerinţele de formă prevăzute pentru validitatea actelor juridice prin care se creează, se modifică, se sting sau se transmit drepturi reale asupra unor bunuri imobile situate pe teritoriul României.

(5) Autorităţile publice pot lua măsuri derogatorii de la prevederile alin. (3) numai în următoarele condiţii:

a) măsura este necesară pentru motive de ordine publică, desfăşurarea instrucţiei penale, protecţia minorilor, lupta împotriva oricărei forme de incitare la ură din raţiune de rasă, sex, religie sau naţionalitate, atingeri aduse demnităţii umane, protecţia sănătăţii publice, apărarea şi siguranţa naţională, protecţia consumatorilor, inclusiv a investitorilor;

b) măsura vizează un serviciu al societăţii informaţionale care aduce atingere uneia dintre valorile enumerate la lit. a) sau prezintă un risc serios şi grav la adresa acestor valori;

c) măsura este proporţională cu scopul urmărit;

d) sunt respectate procedurile de colaborare, consultare sau informare prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

CAPITOLUL II
Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale

ARTICOLUL 4

Principiile furnizării serviciilor societăţii informaţionale

(1) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă niciunei autorizări prealabile şi se desfăşoară în concordanţă cu principiile concurenţei libere şi loiale, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispoziţiilor legale care impun autorizarea prealabilă în vederea desfăşurării unor activităţi de către persoanele fizice sau juridice, dacă dispoziţiile în cauză nu vizează în mod expres şi exclusiv serviciile societăţii informaţionale sau furnizorii de servicii, în înţelesul prezentei legi.

(3) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în statele membre ale Uniunii Europene se face, până la momentul aderării României la Uniunea Europeană, în condiţiile prevăzute în Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte.

(4) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în alte state se face în condiţiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele respective, la care România este parte.

CAPITOLUL II
Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale

ARTICOLUL 5

Informaţii generale

(1) Furnizorul de servicii are obligaţia de a pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent şi gratuit cel puţin la următoarele informaţii:

a) numele sau denumirea furnizorului de servicii;

b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;

c) numerele de telefon, fax, adresa de poştă electronică şi orice alte date necesare contactării furnizorului de servicii în mod direct şi efectiv;

d) numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris în registrul comerţului sau în alt registru public similar;

e) codul de înregistrare fiscală;

f) datele de identificare ale autorităţii competente, în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusă unui regim de autorizare;

g) titlul profesional şi statul în care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de servicii este stabilit, precum şi a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii desfăşoară o activitate profesională reglementată;

h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adăugată, precum şi a cuantumului acesteia;

i) includerea sau neincluderea în preţ a cheltuielilor de livrare, precum şi valoarea acestora, dacă este cazul;

j) orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii este obligat să le pună la dispoziţie destinatarilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) se consideră îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afişează aceste informaţii într-o formă clară, vizibil şi permanent, în interiorul paginii de web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv, în condiţiile menţionate la alin. (1).

CAPITOLUL II
Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale

ARTICOLUL 6

Comunicările comerciale

(1) Efectuarea de comunicări comerciale prin poşta electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.

(2) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, în măsura în care sunt permise, trebuie să respecte cel puţin următoarele condiţii:

a) să fie clar identificabile ca atare;

b) persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt făcute să fie clar identificată;

c) ofertele promoţionale, precum reducerile, premiile şi cadourile, să fie clar identificabile, iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor să fie uşor accesibile şi clar prezentate;

d) competiţiile şi jocurile promoţionale să fie clar identificabile ca atare, iar condiţiile de participare să fie uşor accesibile şi clar prezentate;

e) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.

(3) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, sunt permise sub condiţia respectării dispoziţiilor legale şi a reglementărilor aplicabile profesiei respective, care privesc, în special, independenţa, demnitatea şi onoarea profesiei, secretul profesional şi corectitudinea faţă de clienţi şi faţă de ceilalţi membri ai profesiei.

(4) Furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale care efectuează comunicări comerciale au obligaţia de a respecta prevederile alin. (1)-(3).

CAPITOLUL III
Contractele încheiate prin mijloace electronice

ARTICOLUL 7

Validitatea, efectele juridice şi proba contractelor încheiate prin mijloace electronice

(1) Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora.

(2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimţământul prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice.

(3) Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice şi a obligaţiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispoziţiilor dreptului comun în materie de probă şi prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

 

CAPITOLUL III
Contractele încheiate prin mijloace electronice

ARTICOLUL 8

Informarea destinatarilor

(1) Furnizorul de servicii este obligat să pună la dispoziţie destinatarului, înainte ca destinatarul să trimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, cel puţin următoarele informaţii, care trebuie să fie exprimate în mod clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil:

a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;

b) dacă contractul, odată încheiat, este stocat sau nu de către furnizorul de servicii şi dacă este accesibil sau nu;

c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispoziţie destinatarului pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;

d) limba în care se poate încheia contractul;

e) codurile de conduită relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;

f) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.

(2) Furnizorul de servicii are obligaţia să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace şi accesibil, care să permită identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării acesteia.

(3) Furnizorul de servicii poate deroga de la dispoziţiile alin. (1) şi (2) numai în situaţia în care a convenit altfel cu destinatarul, cu condiţia că niciuna dintre părţi să nu aibă calitatea de consumator.

 

CAPITOLUL III
Contractele încheiate prin mijloace electronice

ARTICOLUL 9

Încheierea contractului prin mijloace electronice

(1) Dacă părțile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoștința ofertantului.(2) Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestației caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se aplică prevederile alin. (1).

(3) În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligația de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul dintre următoarele moduri:a) trimiterea unei dovezi de primire prin poștă electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la adresa indicată de către destinatar, fără întârziere;b) confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea a fost primită de furnizorul de servicii, cu condiția ca această confirmare să poată fi stocată și reprodusă de către destinatar.

(4) Oferta sau acceptarea ofertei, precum și confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre modurile prevăzute la alin. (3), se consideră primite atunci când părțile cărora le sunt adresate pot să le acceseze.

(5) Prevederile alin. (3) nu se aplică în privința contractelor încheiate exclusiv prin poștă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

CAPITOLUL III
Contractele încheiate prin mijloace electronice

ARTICOLUL 10

Condiții privind păstrarea sau prezentarea informației

(1) Acolo unde legea impune ca informația să fie prezentată sau păstrată în forma sa originală, această cerință este îndeplinită dacă sunt întrunite în mod cumulativ următoarele condiții:

a) există garanția integrității informației, asigurată prin respectarea standardelor naționale în domeniu, din momentul în care a fost generată;

b) mesajul este semnat utilizându-se semnătura electronică extinsă a emitentului;

c) informația poate fi imediat furnizată și prezentată la cerere.

(2) Destinatarul comerciant acționează pe riscul propriu, dacă a știut sau ar fi trebuit să știe, în concordanță cu practicile comerciale curente sau ca urmare a folosirii procedurilor convenite expres cu emitentul, că informația conținută într-un mesaj electronic a fost alterată în timpul transmiterii sau prelucrării sale.

CAPITOLUL IV

Răspunderea furnizorilor de servicii

ARTICOLUL 11

Principii generale

(1) Furnizorii de servicii sunt supuși dispozițiilor legale referitoare la răspunderea civilă, penală și contravențională, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

(2) Furnizorii de servicii răspund pentru informația furnizată de ei înșiși sau pe seama lor.

(3) Furnizorii de servicii nu răspund pentru informația transmisă, stocată sau la care facilitează accesul, în condițiile prevăzute la art. 12-15.

 

CAPITOLUL IV

Răspunderea furnizorilor de servicii

ARTICOLUL 12

Intermedierea prin simpla transmitere

(1) Dacă un serviciu al societății informaționale constă în transmiterea într-o rețea de comunicații a informației furnizate de un destinatar al serviciului respectiv sau în asigurarea accesului la o rețea de comunicații, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informația transmisă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) transmiterea nu a fost inițiată de furnizorul de servicii;

b) alegerea persoanei care recepționează informația transmisă nu a aparținut furnizorului de servicii;

c) conținutul informației transmise nu a fost influențat în niciun fel de către furnizorul de servicii, în sensul că nu i se poate atribui nici selecția și nicio eventuală modificare a acestei informații.

(2) Transmiterea informației și asigurarea accesului, menționate la alin. (1), includ și stocarea automată, intermediară și temporară a informației transmise, în măsura în care această operație are loc exclusiv în scopul ca informația respectivă să tranziteze rețeaua de comunicații și cu condiția ca informația să nu fie stocată pentru o perioadă care depășește în mod nejustificat durata necesară transmiterii ei.

CAPITOLUL IV

Răspunderea furnizorilor de servicii

ARTICOLUL 13

Stocarea temporară a informației, stocarea-caching

Dacă un serviciu al societății informaționale constă în transmiterea într-o rețea de comunicații a informației furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru stocarea automată, intermediară și temporară a informației transmise, în măsura în care această operație are loc exclusiv în scopul de a face mai eficientă transmiterea informației către alți destinatari, la cererea acestora, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) furnizorul de servicii nu aduce modificări informației transmise;

b) furnizorul de servicii îndeplinește condițiile legale privind accesul la informația respectivă;

c) furnizorul de servicii respectă regulile sau uzanțele referitoare la actualizarea informației, astfel cum acestea sunt larg recunoscute și aplicate în industrie;

d) furnizorul de servicii nu împiedică utilizarea legală de către orice persoană a tehnologiilor larg recunoscute și aplicate în industrie, în vederea obținerii de date despre natura sau utilizarea informației;

e) furnizorul de servicii acționează rapid în vederea eliminării informației pe care a stocat-o sau în vederea blocării accesului la aceasta, din momentul în care a cunoscut efectiv faptul că informația transmisă inițial a fost eliminată din rețeaua de comunicații ori că accesul la ea a fost blocat sau faptul că eliminarea ori blocarea accesului a avut loc prin efectul deciziei unei autorități publice.

CAPITOLUL IV

Răspunderea furnizorilor de servicii

ARTICOLUL 14

Stocarea permanentă a informației, stocarea-hosting

(1) Dacă un serviciu al societății informaționale constă în stocarea informației furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informația stocată la cererea unui destinatar, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

a) furnizorul de servicii nu are cunoștință despre faptul că activitatea sau informația stocată este nelegală și, în ceea ce privește acțiunile în daune, nu are cunoștință despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea sau informația în cauză ar putea vătăma drepturile unui terț;

b) având cunoștință despre faptul că activitatea sau informația respectivă este nelegală ori despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea ori informația în cauză ar putea vătăma drepturile unui terț, furnizorul de servicii acționează rapid în vederea eliminării sau a blocării accesului la aceasta.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care destinatarul acționează sub autoritatea sau controlul furnizorului de servicii.(3) Prevederile acestui articol nu vor afecta posibilitatea autorității judiciare sau administrative de a cere furnizorului de servicii să înceteze ori să prevină violarea datelor și, de asemenea, nu pot să afecteze posibilitatea stabilirii unor proceduri guvernamentale de limitare sau întrerupere a accesului la informații.

CAPITOLUL IV

Răspunderea furnizorilor de servicii

ARTICOLUL 15

Instrumente de căutare a informațiilor și legături cu alte pagini de web

(1) Furnizorul unui serviciu al societății informaționale care facilitează accesul la informația furnizată de alți furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alți furnizori, prin punerea la dispoziție destinatarilor serviciului său a unor instrumente de căutare a informațiilor sau a unor legături cu alte pagini de web, nu răspunde pentru informația în cauză, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

a) furnizorul nu are cunoștință despre faptul că activitatea sau informația la care facilitează accesul este nelegală și, în ceea ce privește acțiunile în daune, nu are cunoștință despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea ori informația în cauză ar putea prejudicia drepturile unui terț;

b) având cunoștință despre faptul că activitatea sau informația respectivă este nelegală ori despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea sau informația în cauză ar putea vătăma drepturile unui terț, furnizorul acționează rapid în vederea eliminării posibilității de acces oferite sau a blocării utilizării acesteia.

(2) Furnizorul de servicii răspunde pentru informația în cauză atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autorități publice.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care destinatarul acționează din ordinul sau sub comanda furnizorului de servicii.

CAPITOLUL V

Supraveghere și control

ARTICOLUL 16

Obligațiile furnizorilor de servicii

(1) Furnizorii de servicii sunt obligați să informeze de îndată autoritățile publice competente despre activitățile cu aparență nelegală desfășurate de destinatarii serviciilor lor sau despre informațiile cu aparență nelegală furnizate de aceștia.

(2) Furnizorii de servicii sunt obligați să comunice de îndată autorităților prevăzute la alin. (1), la cererea acestora, informații care să permită identificarea destinatarilor serviciilor lor, cu care acești furnizori au încheiat contracte privind stocarea permanentă a informației.

(3) Furnizorii de servicii sunt obligați să întrerupă, temporar sau permanent, transmiterea într-o rețea de comunicații ori stocarea informației furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, în special prin eliminarea informației sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o rețea de comunicații ori prestarea oricărui alt serviciu al societății informaționale, dacă aceste măsuri au fost dispuse de autoritatea publică definită la art. 17 alin. (2); această autoritate publică poate acționa din oficiu sau ca urmare a plângerii ori sesizării unei persoane interesate.

(4) Plângerea prevăzută la alin. (3) poate fi făcută de către orice persoană care se consideră prejudiciată prin conținutul informației în cauză. Plângerea sau sesizarea se întocmește în formă scrisă, cu arătarea motivelor pe care se întemeiază, și va fi în mod obligatoriu datată și semnată. Plângerea nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiție, având același obiect și aceleași părți, a fost anterior introdusă.

(5) Decizia autorității trebuie motivată și se comunică părților interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii sau a sesizării ori, dacă autoritatea a acționat din oficiu, în termen de 15 zile de la data la care a fost emisă.(6) Împotriva unei decizii luate potrivit prevederilor alin. (3) persoana interesată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Sentința este definitivă.

CAPITOLUL V

Supraveghere și control

ARTICOLUL 17

 Autorități competente

(1) Autoritatea de reglementare în comunicații și tehnologia informației, denumită în continuare Autoritatea, este competentă să supravegheze și să controleze respectarea de către furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi și a normelor metodologice de aplicare a acesteia, să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute la art. 22.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), prin autorități publice, în sensul art. 3 alin. (5), art. 5, 13, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (3) și art. 23 alin. (2), se înțelege acele autorități ale administrației publice sau, acolo unde este cazul, instanțe de judecată a căror competență în materia respectivă este stabilită prin dispozițiile legale în vigoare, aplicabile în fiecare caz.(la 01-02-2014, Alin. (2) al art. 17 a fost modificat de pct. 1 al art. 107 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )

(3) Autoritatea poate solicita furnizorilor de servicii orice informații necesare în vederea exercitării atribuțiilor sale, menționând baza legală și scopul solicitării, și poate stabili termene până la care aceste informații să îi fie furnizate, sub sancțiunea prevăzută de prezenta lege.(4) În vederea descoperirii și investigării încălcărilor prevederilor prezentei legi și ale normelor sale de aplicare, Autoritatea acționează prin personalul de control împuternicit în acest scop.

(5) În exercitarea atribuțiilor de investigare personalul de control împuternicit în acest scop al Autorității sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate solicita furnizorilor de servicii informațiile care îi sunt necesare, menționând baza legală și scopul solicitării, și poate stabili termene până la care aceste informații să îi fie furnizate, sub sancțiunea prevăzută de prezenta lege.

(6) Autoritatea dispune efectuarea de investigații, în condițiile prezentei legi, din oficiu sau la primirea unei plângeri ori sesizări din partea oricărei persoane.

(7) Personalul de control împuternicit în acest scop al Autorității sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate să solicite declarații sau orice documente necesare pentru îndeplinirea misiunii, să sigileze, să ridice orice registre, acte financiar-contabile și comerciale sau alte evidențe, eliberând persoanei supuse investigației copii de pe originale, ori să obțină copii, lăsându-i acesteia originalele; de asemenea, este autorizat să facă inspecții inopinate, al căror rezultat va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare, și să primească, la convocare sau la fața locului, informații și justificări.

(8) Organele administrației publice centrale și locale, precum și oricare alte instituții și autorități publice sunt obligate să permită personalului de control împuternicit în acest scop al Autorității sau, după caz, al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) accesul la documentele, datele și informațiile deținute de acestea, în măsura în care sunt necesare îndeplinirii misiunii legale a Autorității, fără a se putea opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea documente, date și informații.

(9) Personalul de control împuternicit în acest scop, primind acces la documentele, datele și informațiile menționate la alin. (8), este ținut la observarea strictă a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu, atribuit legal respectivelor documente, date și informații.

(10) Autoritatea sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale.

(11) Autoritatea informează furnizorii de servicii, destinatarii, statele membre ale Uniunii Europene și Comisia Europeană cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și cooperează cu autoritățile competente din alte state în vederea exercitării eficiente a supravegherii și controlului asupra activității furnizorilor de servicii.

(12) Autoritatea poate delega exercitarea atribuțiilor prevăzute în prezentul articol unei alte persoane juridice de drept public, cu atribuții de supraveghere și control în domeniul telecomunicațiilor.(13) Pentru scopurile aplicării prezentei legi, până la înființarea Autorității atribuțiile acesteia sunt îndeplinite de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.

CAPITOLUL V

Supraveghere și control

ARTICOLUL 18

Coduri de conduită 

(1) Asociațiile și organizațiile neguvernamentale cu caracter profesional ori comercial sau cele constituite în scopul protecției consumatorilor, a minorilor ori a persoanelor cu handicap își pot elabora propriile coduri de conduită sau coduri comune cu Autoritatea și Ministerul Justiției, în vederea aplicării corespunzătoare a prevederilor prezentei legi.
(2) Autoritatea și Ministerul Justiției vor urmări includerea în codurile de conduită prevăzute la alin. (1) în special a unor prevederi referitoare la:
a) soluționarea litigiilor pe cale extrajudiciară;
b) întreruperea, temporară sau permanentă, a transmiterii într-o rețea de comunicații sau a stocării informației furnizate de un destinatar al serviciului, în special prin eliminarea informației ori blocarea accesului la aceasta, a accesului la o rețea de comunicații sau a prestării oricărui alt serviciu al societății informaționale;
c) protecția destinatarilor cu privire la efectuarea comunicărilor comerciale;
d) protecția minorilor și a demnității umane.
(3) Autoritatea și Ministerul Justiției susțin:
a) traducerea codurilor de conduită în limbi de circulație internațională;
b) facilitarea accesului la codurile de conduită prin mijloace electronice;
c) popularizarea codurilor de conduită la nivel național și transmiterea acestora, precum și a evaluărilor privind aplicarea și impactul lor practic către statele membre ale Uniunii Europene și către Comisia Europeană.

CAPITOLUL VI

Soluționarea litigiilor

ARTICOLUL 19

Acțiuni în justiție

(1) Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanței obligarea pârâtului la încetarea oricărei acțiuni sau abțineri contrare prevederilor prezentei legi, interzicerea reluării ei în viitor și obligarea pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
(2) Au calitate procesuală activă pentru introducerea acțiunii prevăzute la alin. (1):
a) persoanele fizice și juridice ce se pretind titulare ale unui drept subiectiv prevăzut de prezenta lege sau ale unui interes care nu se poate realiza decât pe calea justiției;
b) asociațiile și organizațiile neguvernamentale prevăzute la art. 18 alin. (1);
c) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, oficiile pentru protecția consumatorilor județene și Oficiul pentru protecția consumatorilor al municipiului București;
d) entitățile constituite în scopul protecției consumatorilor în statele membre ale Uniunii Europene, în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Acțiunea prevăzută la alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data acțiunii sau a abținerii care a justificat introducerea ei.
(4) Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanței, pe cale de ordonanță președințială, încetarea oricărei acțiuni sau abțineri contrare prevederilor prezentei legi, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

CAPITOLUL VI

Soluționarea litigiilor

ARTICOLUL 20

Soluționarea litigiilor pe cale extrajudiciară

(1) Furnizorii de servicii și destinatarii pot supune litigiile născute între ei arbitrajului, în condițiile prevăzute de lege, precum și celorlalte căi extrajudiciare de soluționare a litigiilor, prevăzute de codurile de conduită elaborate potrivit art. 18.

(2) Utilizarea mijloacelor electronice în cadrul soluționării litigiilor pe cale extrajudiciară este posibilă în condițiile prevăzute de lege.

CAPITOLUL VII

Sancțiuni civile și contravenționale

ARTICOLUL 21

Nulitatea relativă a contractelor privind servicii ale societății informaționale

Orice contract privind furnizarea de servicii ale societății informaționale este anulabil la cererea destinatarului, dacă a fost încheiat cu un furnizor de servicii care:
a) nu a pus la dispoziție destinatarului, în condițiile prevăzute de lege, informațiile prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu a furnizat toate aceste informații, sau a furnizat informații inexacte;
b) nu a pus la dispoziție destinatarului, în condițiile prevăzute de lege, informațiile menționate la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu a furnizat toate aceste informații, sau a furnizat informații inexacte, dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
c) a încălcat obligația prevăzută la art. 8 alin. (2), dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
d) a încălcat obligația prevăzută la art. 8 alin. (4).

CAPITOLUL VII

Sancțiuni civile și contravenționale

ARTICOLUL 22

Contravenții

Constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 50.000 lei fapta furnizorului de servicii care:
a) efectuează comunicări comerciale încălcând condițiile stabilite la art. 6 alin. (1) și alin. (2) lit. a)-d);
b) nu pune la dispoziție destinatarilor și autorităților publice, în condițiile prevăzute de lege, informațiile prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu furnizează toate aceste informații, sau furnizează informații inexacte;
c) nu pune la dispoziție destinatarului, în condițiile prevăzute de lege, informațiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu furnizează toate aceste informații, sau furnizează informații inexacte, dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
d) încalcă obligația prevăzută la art. 8 alin. (2), dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
e) încalcă obligația prevăzută la art. 8 alin. (4);
f) încalcă obligația prevăzută la art. 9 alin. (3);
g) încalcă obligațiile prevăzute la art. 16 alin. (1)-(3);
h) nu furnizează informațiile solicitate potrivit art. 17 alin. (3) sau (5), ori nu furnizează toate aceste informații, sau furnizează informații inexacte.

CAPITOLUL VIII

+ Articolul 24
Articolul 25
Abrogat.
(la 01-02-2014, Art. 25 a fost abrogat de pct. 2 al art. 107 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )
Articolul 26
Abrogat.
(la 01-02-2014, Art. 26 a fost abrogat de pct. 2 al art. 107 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )
Articolul 27
Abrogat.
(la 01-02-2014, Art. 27 a fost abrogat de pct. 2 al art. 107 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )
Articolul 28
Abrogat.
(la 01-02-2014, Art. 28 a fost abrogat de pct. 2 al art. 107 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )
Articolul 29
Abrogat.
(la 01-02-2014, Art. 29 a fost abrogat de pct. 2 al art. 107 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )

CAPITOLUL IX

Articolul 30
Sarcina probei în cazul litigiilor privind furnizarea de servicii ale societății informaționale
În cazul oricărui litigiu privind furnizarea unui serviciu al societății informaționale, declanșat între furnizorul serviciului respectiv și un destinatar al acestui serviciu, sarcina probei îndeplinirii obligațiilor prevăzute la art. 5, 6, 8 și 9 revine furnizorului de servicii dacă destinatarul are calitatea de consumator.
Articolul 31
Abrogarea unor dispoziții contrare
Litera f) a articolului 6 din Ordonanța Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanță, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 51/2003, se abrogă.
Articolul 32
Intrarea în vigoare și aplicarea legii
(1) În termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației va elabora normele metodologice de aplicare a acesteia, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se pune în aplicare la 3 luni de la data intrării în vigoare.
*
Prezenta lege transpune Directiva 2000/31/CE referitoare la anumite aspecte juridice privind serviciile societății informaționale, în special comerțul electronic în piața internă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 178/2000

Legea comerțului electronic nr. 365 din 07.06.2002 Read More »

Utilizarea documentelor electronice în activitățile de CFP - Norme metodologice Ordin 555 din 07.05.2021

Viza electronica CFP

Prevederi

ORDIN nr. 555 din 7 mai 2021privind modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv și a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care desfășoară activitatea de control financiar preventiv propriu

EMITENT
MINISTERUL FINANȚELOR
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 18 mai 2021

Viza de control financiar preventiv exercitată în formă electronică

semnătura și sigiliul personal sunt reprezentate de semnătura electronică calificată a persoanei desemnate, care trebuie să conțină și toate informațiile cuprinse în sigiliul personal utilizat la exercitarea olografă a vizei, respectiv ștampila.

Entitățile publice la care controlul financiar preventiv se exercită în formă electronică introduc în normele metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu 

prevederi corespunzătoare în acest sens, astfel încât proiectele de operațiuni și documentele justificative să îndeplinească cel puțin următoarele condiții:

– să fie prezentate integral în formă electronică, prin canale electronice de comunicare al căror mod de utilizare este securizat, procedurat și aprobat de conducătorul entității publice;

– să fie semnate de către toate persoanele stabilite prin acte interne care au competență în emiterea, semnarea, avizarea, certificarea și aprobarea documentelor cu semnătură electronică calificată, bazată pe un certificat calificat pentru semnătură electronică eliberat potrivit legii de un prestator de servicii de încredere;

– să respecte un circuit electronic de semnare, avizare, certificare, aprobare și arhivare, aprobat printr-o procedură internă, care să permită oricând efectuarea de auditări/verificări/ controale și să conțină, cel puțin: modalitățile de transmitere, circuitul propriu-zis al documentelor, precizarea exactă a canalului electronic de comunicare etc.;

– să permită arhivarea operațiunilor supuse controlului financiar preventiv și documentelor justificative aferente în formă electronică, conform cerințelor Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică, republicată;

– să respecte cerințele prevăzute de legislația financiar-contabilă, legislația generală și specifică aplicabilă entității publice.

În temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, cu modificările și completările ulterioare,ministrul finanțelor emite următorul ordin:

Articolul I

Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv și a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care desfășoară activitatea de control financiar preventiv propriu, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 15 ianuarie 2016, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Punctele 4.3 și 4.4 vor avea următorul cuprins:

4.3. Viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătura persoanelor în drept, competente în acest sens, și prin aplicarea de către acestea a sigiliului personal. Viza de control financiar preventiv se exercită olograf sau electronic.

În cazul exercitării olografe, sigiliul personal este reprezentat de ștampilă, care cuprinde următoarele informații: denumirea entității publice; mențiunea «vizat pentru control financiar preventiv»; numărul ștampilei (numărul de identificare al titularului acesteia); data acordării vizei (an, lună, zi).

În cazul vizei de control financiar preventiv exercitate în formă electronică, semnătura și sigiliul personal sunt reprezentate de semnătura electronică calificată a persoanei desemnate, care trebuie să conțină și toate informațiile cuprinse în sigiliul personal utilizat la exercitarea olografă a vizei, respectiv ștampila.

Controlul financiar preventiv propriu în formă electronică se exercită numai asupra acelor proiecte de operațiuni stabilite expres prin normele metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu și care nu contravin reglementărilor legale în vigoare. În acest caz, conducătorii entităților publice stabilesc prin proceduri proprii documentele care vor fi semnate cu semnătură electronică calificată, care pot include și formularele din anexele nr. 1a), 1b), 2 și 3 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, cu modificările și completările ulterioare, asupra cărora se exercită viza de control financiar preventiv propriu.

Entitățile publice la care controlul financiar preventiv se exercită în formă electronică introduc în normele metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu prevederi corespunzătoare în acest sens, astfel încât proiectele de operațiuni și documentele justificative să îndeplinească cel puțin următoarele condiții:

– să fie prezentate integral în formă electronică, prin canale electronice de comunicare al căror mod de utilizare este securizat, procedurat și aprobat de conducătorul entității publice;

– să fie semnate de către toate persoanele stabilite prin acte interne care au competență în emiterea, semnarea, avizarea, certificarea și aprobarea documentelor cu semnătură electronică calificată, bazată pe un certificat calificat pentru semnătură electronică eliberat potrivit legii de un prestator de servicii de încredere;

– să respecte un circuit electronic de semnare, avizare, certificare, aprobare și arhivare, aprobat printr-o procedură internă, care să permită oricând efectuarea de auditări/verificări/ controale și să conțină, cel puțin: modalitățile de transmitere, circuitul propriu-zis al documentelor, precizarea exactă a canalului electronic de comunicare etc.;

– să permită arhivarea operațiunilor supuse controlului financiar preventiv și documentelor justificative aferente în formă electronică, conform cerințelor Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică, republicată;

– să respecte cerințele prevăzute de legislația financiar-contabilă, legislația generală și specifică aplicabilă entității publice.

4.4. Datele din documentele prezentate la viza de control financiar preventiv se înscriu în registrul privind operațiunile prezentate la viza de control financiar preventiv (denumit în continuare registru). Datele minime care se înscriu în registru sunt cuprinse în anexa nr. 1.3 la prezentele norme metodologice.

Registrul trebuie să asigure: numerotarea în ordine cronologică, începând de la numărul 1 pentru fiecare an; interzicerea inserărilor, intercalărilor, precum și a oricăror eliminări sau adăugiri ulterioare; înscrierea de date potrivit competențelor, astfel: în coloanele de la 0 până la 6 și în coloana 8, de către persoana care exercită controlul financiar preventiv, iar în coloana 7, de către persoana care prezintă operațiunile pentru viza de control financiar preventiv.

Registrul se poate completa în formă integral olografă, integral electronică sau combinată.

Registrul în formă electronică se completează prin intermediul unei aplicații informatice care să asigure înregistrarea cronologică a operațiunilor prezentate la viză și să nu permită inserări, intercalări, precum și orice eliminări sau adăugiri ulterioare completării.

Registrul în formă combinată se completează numai în cazul în care datele pentru coloana 7 «Data restituirii operațiunii, numele și prenumele/semnătura» nu pot fi înscrise în sistem electronic, fiind necesară obținerea acestora pe format hârtie, cu obligativitatea asigurării corespondenței cu operațiunea pe care o reprezintă.

Registrul, indiferent de forma sub care se completează, se arhivează/se păstrează pe o perioadă de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia a fost întocmit.

Entitățile publice la care registrul se completează în formă integral electronică sau combinată actualizează normele metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu cu prevederi corespunzătoare în acest sens.

2. Punctul 5.3 va avea următorul cuprins:

5.3. Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv primește documentele, le înregistrează în registru, după care procedează la verificarea formală prin parcurgerea listei de verificare specifice operațiunii primite la viză, cu privire la: completarea documentelor în concordanță cu conținutul acestora, existența semnăturilor persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor de specialitate, precum și existența actelor justificative specifice operațiunii.

În cazul documentelor electronice se verifică și dacă semnăturile electronice ale persoanelor autorizate sunt valide. În efectuarea controlului de către persoana desemnată, parcurgerea listei de verificare specifică operațiunii primite la viză este obligatorie, dar nu și limitativă. Aceasta poate extinde verificările ori de câte ori este necesar.

3. Punctele 5.7 și 5.8 vor avea următorul cuprins:

5.7. Dacă în urma verificării de fond operațiunea îndeplinește condițiile de legalitate, regularitate și, după caz, de încadrare în limitele și destinația creditelor bugetare și/sau de angajament, se acordă viza prin aplicarea sigiliului și semnăturii pe exemplarul documentului care se arhivează la entitatea publică. Prin normele metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu, în situații determinate de specificul operațiunilor supuse vizei de control financiar preventiv propriu, conducătorii entităților publice pot dispune ca, atunci când sunt îndeplinite condițiile de legalitate, regularitate și încadrare în limitele creditelor bugetare/de angajament, viza să fie acordată prin aplicarea sigiliului personal și semnăturii pe toate exemplarele operațiunii în care sunt consemnate vizele, avizele și semnăturile persoanelor abilitate din cadrul entității publice.Prin acordarea vizei se certifică implicit îndeplinirea condițiilor menționate în listele de verificare.

5.8. Documentele vizate și actele justificative ce le-au însoțit sunt restituite, sub semnătură, compartimentului de specialitate emitent, în vederea continuării circuitului acestora, consemnânduse acest fapt în registru. În cazul documentelor electronice, continuarea circuitului administrativ se realizează potrivit normelor specifice, aprobate de conducătorul entității publice.

4. Punctul 6.2 va avea următorul cuprins:

6.2. Refuzul de viză, însoțit de actele justificative semnificative, se aduce la cunoștința conducătorului entității publice, iar celelalte documente se restituie, sub semnătură, compartimentelor de specialitate care au inițiat operațiunea.

În cazul documentelor electronice, modalitatea de comunicare a refuzului de viză și restituirea documentelor se realizează potrivit normelor metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu aprobate de conducătorul entității publice.

5. Punctul 10.1 va avea următorul cuprins:

10.1. Controlul financiar preventiv delegat se exercită asupra operațiunilor care se înscriu în condițiile fixate prin ordinul de numire, în termenul cel mai scurt permis de durata efectivă a verificărilor necesare. Restul operațiunilor prin care se afectează fondurile și/sau patrimoniul public intră în competența exclusivă a controlului financiar preventiv propriu.

Viza de control financiar preventiv delegat trebuie să poarte semnătura și sigiliul personal al controlorului delegat.

Viza de control financiar preventiv delegat se exercită olograf sau electronic.

În cazul exercitării olografe, sigiliul personal este reprezentat de ștampilă, care cuprinde următoarele informații: «Ministerul Finanțelor – Corpul controlorilor delegați»; mențiunea «vizat pentru control financiar preventiv»; «Controlor delegat nr. …» (numărul de identificare al titularului acesteia); data acordării vizei (an, lună, zi).

În cazul vizei de control financiar preventiv delegat exercitate în formă electronică, semnătura și sigiliul personal sunt reprezentate de semnătura electronică calificată a controlorului delegat, care trebuie să conțină și toate informațiile cuprinse în sigiliul personal utilizat la exercitarea olografă a vizei, respectiv ștampila.

6. Punctul 10.3 va avea următorul cuprins:

10.3. În exercitarea atribuțiilor sale de control financiar preventiv delegat asupra operațiunilor la care s-a stabilit competența sa, controlorul delegat urmează procedura prevăzută la pct. 5. Listele de verificare avute în vedere la efectuarea controlului de către controlorii delegați se emit și se actualizează de către Direcția generală de control financiar preventiv din cadrul Ministerului Finanțelor. Controlorul delegat exercită viza de control financiar preventiv delegat în formă electronică numai asupra proiectelor de operațiuni și documentelor justificative prezentate integral în acest format. Perioada maximă de verificare este de 3 zile lucrătoare de la prezentarea operațiunii, însoțită de toate documentele justificative și informațiile solicitate. În cazuri excepționale, controlorul delegat are dreptul să prelungească perioada de verificare cu maximum 5 zile lucrătoare, informându-i în acest sens pe controlorul financiar șef și pe ordonatorul de credite.

Articolul II

Prezentul ordin se publică în

Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul finanțelor,

Alexandru NazareBucurești,

7 mai 2021.Nr. 555.

Digitalizarea CFP Read More »

Regulamentul eIDAS privind semnatura electronică

În iulie 2014 a fost adoptat Regulamentul nr. 910/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (Regulamentul eIDAS).

Acesta tratează două domenii principale:

  1. Identificarea electronică
  2. Prestarea serviciilor de încredere

Față de legislația anterioară care trata, la nivel european, numai semnătura electronică, iar la nivel național semnătura electronică și marcarea temporală noua reglementare definește o gamă mult mai largă de servicii de încredere.

Regulamentul nr. 910/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

tratează două domenii principale: Identificarea electronică și  Prestarea serviciilor de încredere

Conform Regulamentului eIDAS, sunt 9 servicii de încredere calificate

  1. Furnizarea de certificate calificate pentru semnături electronice
  2. Furnizarea de certificate calificate pentru sigilii electronice
  3. Furnizarea de certificate calificate pentru autentificarea site-urilor web
  4. Servicii calificate de păstrare a semnăturilor electronice
  5. Servicii calificate de păstrare a sigiliilor electronice
  6. Servicii de validare a semnăturilor electronice calificate
  7. Servicii de validare a sigiliilor electronice calificate
  8. Furnizarea de mărci temporale electronice calificate
  9. Servicii de distribuție electronică înregistrată calificate

Astfel, conform Regulamentului eIDAS, sunt 9 servicii de încredere calificate:

  1. Furnizarea de certificate calificate pentru semnături electronice
  2. Furnizarea de certificate calificate pentru sigilii electronice
  3. Furnizarea de certificate calificate pentru autentificarea site-urilor web
  4. Servicii calificate de păstrare a semnăturilor electronice
  5. Servicii calificate de păstrare a sigiliilor electronice
  6. Servicii de validare a semnăturilor electronice calificate
  7. Servicii de validare a sigiliilor electronice calificate
  8. Furnizarea de mărci temporale electronice calificate
  9. Servicii de distribuție electronică înregistrată calificate Toate serviciile de încredere calificate sunt recunoscute ca având aceeași valoare în oricare stat membru UE. Fiecare stat membru înscrie într-o listă de încredere comună la nivelul UE prestatorii de servicii de încredere calificați și serviciile de încredere calificate prestate de aceștia. Această listă este cunoscută sub denumirea de Trust List și este utilizată, de exemplu, pentru a verifica automat dacă un document este semnat cu un certificat calificat.

În continuare statele membre pot defini alte servicii de încredere, recunoscute național, ca, de exemplu, arhivarea electronică.

Regulamentul a intrat în vigoare la 1 iulie 2016. Până la 1 iulie 2017 toate companiile care prestau servicii acreditate sau calificate, conform legislației anterioare, sunt recunoscute automat ca prestatori de servicii de încredere calificați, pentru serviciile respective, în conformitate cu Regulamentul eIDAS.

Astfel, și CertDigital emite certificate digitale calificate în conformitate cu Regulamentul eIDAS, iar semnăturile electronice calificate create cu aceste certificate sunt recunoscute automat ca având valoarea legală a unei semnături olografe în toate statele membre UE.

Stadiul actual

Spre deosebire de o Directivă, un Regulament emis la nivelul UE se aplică în toate statele membre fără să fie necesară o lege națională prin care să fie adoptat actul legislativ. De exemplu, Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice a fost adoptată în România prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Totuși, un Regulament nu conține toate informațiile necesare punerii sale în practică și este necesară legislație secundară de implementare. Această legislație este emisă atât de Comisia Europeană, cât și de statele membre.

Regulamentul eIDAS abrogă Directiva 1999/93/CE care stă la baza Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Legea națională nu a fost abrogată, aceasta fiind o prerogativă a Parlamentului României, și se aplică în situația în care nu intră în contradicție cu Regulamentul eIDAS. Stadiul actual la nivelul Uniunii Europene

La nivelul Uniunii Europene, Comisia a elaborat legislație secundară și există organisme cu responsabilități pentru punerea în practică a Regulamentului eIDAS:

  • Organismele de standardizare ETSI (The European Telecommunications Standards Institute) și CEN

(The European Committee for Standardization,) au elaborat și lucrează în continuare la standarde tehnice de

implementare: https://portal.etsi.org/tbsitemap/esi/trustserviceproviders.aspx. Nu toate aceste standarde sunt obligatorii, dar aplicarea unui standard demonstrează implicit alinierea serviciilor prestate cu cerințele Regulamentului eIDAS.

Pe scurt, conform documentului Comisiei, situația la nivelul UE arată că:

  • 9 state membre au definit schema de acreditare a furnizorilor de certificate digitale calificate conform standardelor în vigoare ISO 17065/ ETSI EN 319403: Austria, Belgia, Cehia, Italia, Letonia, Luxemburg, Polonia, Slovacia, Spania
  • 15 state membre au deja legislație națională de implementare eIDAS: Austria, Belgia, Croația, Cehia, Estonia, Finlanda, Italia, Letonia, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Olanda
  • 3 țări sunt în curs de pregătire a legislației: Germania, Lituania, Luxemburg
  • Pentru 6 țări nu există informații detaliate: Bulgaria, Grecia, Ungaria, Irlanda, Portugalia, România

Stadiul actual în România

Regulamentul eIDAS se aplică la nivelul tuturor statelor membre, împreună cu legislația secundară emisă de Comisia Europeană. Însă, regulamentul stipulează și responsabilități pe care fiecare stat membru le are și pe care trebuie să le realizeze prin legislație internă:

  • Desemnarea unui Organism de supraveghere care să definească modul de verificare a prestatorilor și să coopereze cu celelalte state membre. În iulie 2016, prin HG 505/2016, MCSI a fost desemnat ca fiind acest organism de supraveghere în România.
  • Stabilirea mijloacelor de identificare a persoanelor
  • Definirea sancțiunilor, etc.

În iulie 2016, prin HG 505/2016 Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI) a fost desemnat organism de supraveghere pentru prestatorii de servicii de încredere calificați stabiliți pe teritoriul României, în conformitate cu Regulamentul eIDAS. Prin același act normativ MCSI a primit atribuții cu privire la instituirea, menținerea și publicarea de liste care includ informații referitoare la prestatorii de servicii de încredere calificați pentru care este responsabil, împreună cu informații referitoare la serviciile de încredere calificate prestate de aceștia.

Organismul de supraveghere trebuie să definească modalitatea prin va primi notificări de la prestatorii de servicii de încredere și procedurile de lucru privind acordarea statutului de prestatori de servicii de încredere calificați și supravegherea activității acestora.

Ce aduce nou Regulamentul eIDAS

Regulamentul eIDAS asigură recunoaștere implicită a serviciilor de încredere la nivelul UE. Astfel, semnăturile electronice calificate create cu certificate digitale calificate emise de un prestator de servicii de încredere calificat au efectul juridic echivalent al unei semnături olografe și sunt recunoscute la nivelul tuturor statelor membre. 

De la 1 iulie 2017:

  • Semnăturile electronice calificate create cu certificate calificate emise de un prestator de servicii de încredere calificat din România în conformitate cu regulamentul eIDAS vor fi recunoscute în orice stat membru UE
  • Semnăturile electronice create cu certificatele digitale calificate emise în România în conformitate cu Legea nr. 455/2001 vor fi recunoscute național, dar nu vor fi recunoscute în celelalte state membre UE

Pentru a asigura această recunoaștere au fost definite condiții unitare de verificare a conformității prestatorilor de servicii de încredere. Auditul este realizat de organisme de evaluare a conformității acreditați, conform Regulamentului nr. 765/2008, de un organism național de acreditare. În România acest organism este RENAR. Pornind de la standardul ISO 17065, ETSI a derivat un standard special pentru verificarea conformității prestatorilor de servicii de încredere: ETSI EN 319403.

Pentru a demonstra conformitatea cu cerințele Regulamentului eIDAS un prestator de servicii de încredere poate alege un organism de verificare a conformității care este acreditat în oricare alt stat membru UE. 

Regulamentul eIDAS privind semnatura electronică Read More »

HR + SSM - Legea 228/2021 - Utilizarea semnăturii electronice în relațiile de muncă.

La data de 22 iulie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 208/2021 („Legea”) pentru aprobarea Ordonanței de urgență privind utilizarea semnăturii electronice în domeniul relațiilor de muncă („Ordonanța”). Legea a intrat în vigoare la data de 25 iulie 2021.

Principalele modificări aduse de Lege privesc flexibilizarea, dar și adaptarea și îmbunătățirea relațiilor de muncă în contextul evoluției dinamice a pieței muncii, care, în cadrul crizei economice existente, întâmpină numeroase dificultăți, fiind astfel nevoită să recurgă la o digitalizare accelerată.

În primul rând, Legea prevede că părțile pot opta să utilizeze la încheierea, modificarea, suspendarea sau, după caz, la încetarea contractului individual de muncă semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată.

Utilizarea semnăturii electronice în domeniul relațiilor de muncă

Legea nr. 208/2021 („Legea”) pentru aprobarea Ordonanței de urgență privind utilizarea semnăturii electronice în domeniul relațiilor de muncă

Prevederi ale utilizarii semnaturii electronice in relatiile de munca

Părțile pot opta să utilizeze la încheierea, modificarea, suspendarea sau, după caz, la încetarea contractului individual de muncă semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată

În forma anterioară, Legea nr. 53/2003 – Codul muncii prevedea obligativitatea încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat, iar prin Ordonanță, în forma inițială, s-a introdus posibilitatea angajatorului de a utiliza semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată însoțită de marca temporală electronică sau marcă temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului la încheierea contractului individual de muncă sau a actelor adiționale la contract.

Astfel, față de versiunea inițială a Ordonanței, a fost eliminată necesitatea însoțirii semnăturii electronice de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului și totodată a fost înlocuită referirea la utilizarea semnăturii electronice la încheierea contractului de muncă și a actului adițional cu utilizarea semnăturii la încheierea, modificarea, suspendarea sau, după caz, la încetarea contractului individual de muncă.

De asemenea, potrivit Legii, angajatorul poate utiliza, pentru întocmirea tuturor înscrisurilor sau documentelor din domeniul relațiilor de muncă rezultate la încheierea contractului individual de muncă, pe parcursul executării acestuia sau la încetarea contractului individual de muncă, semnătura electronică, semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată ori sigiliul electronic.

Astfel, prin adoptarea Legii s-a eliminat necesitatea însoțirii semnăturii electronice de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului și s-a introdus posibilitatea de a utiliza semnătura electronică simplă în situațiile menționate anterior.

În același timp, potrivit noilor modificări și completări aduse prin Legea nr. 208/2021, se instituie o nouă obligație în sarcina organelor de control competente, respectiv aceea de a accepta spre verificare și control contractele individuale de muncă, dar și alte acte adiționale, precum cele din domeniul sănătății și securității în muncă, ca formă de garanție în scopul de a arăta că activitatea se desfășoară conform prevederilor legale.

Suplimentar aspectelor de mai sus, Legea aduce și o serie de modificări și Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, astfel: dovada instruirii în domeniul securității și sănătății în muncă poate fi realizată în format electronic sau pe suport hârtie în funcție de modalitatea aleasă de către angajator, stabilită prin regulamentul intern; în cazul folosirii variantei în format electronic, dovada instruirii trebuie să fie semnată cu semnătură electronică, semnătură electronică avansată sau semnătură electronică calificată.

Semnatura electronica in relatiile de munca Read More »

Arhivarea documentelor electronice. Legea 135/2007

Cum se arhivează documentele electronice? Ce prevede Legea arhivării electronice nr. 135/2007?

 

În acest articol veți afla următoarele informații folositoare despre legea arhivării electornice:

 

  1. Ce este o arhivă electronică?
  2. Cum se creează o arhivă electronică?
  3. Cum se realizează conservarea documentelor din arhiva electronică?
  4. Unde se depozitează arhiva electronică?
  5. Cum se asigură accesul la arhiva electronică?
  6. Ce alte obligații are un administrator de arhivă electronică?
  7. Ce infracțiuni și contravenții prevede legea arhivării electronice?

Arhiva electronică

Conform legii 135/2007, o arhivă electronică reprezintă sistemul electronic de arhivare, împreună cu totalitatea documentelor în formă electronică arhivate, iar sistemul electronic de arhivare reprezintă sistemul informatic destinat colectării, stocării, organizării şi catalogării documentelor în formă electronică în scopul conservării, consultării şi redării acestora.

Legea arhivării electronice

Legea arhivării electronice prevede că arhivele ce conțin documente  electronice pot fi depozitate în centre de date supuse autorizării prealabile, cu respectarea normelor privind asigurarea:
– integrităţii şi securităţii documentelor în formă electronică;
– securităţii şi integrităţii spaţiului ocupat de echipamentele care găzduiesc arhivele electronice;
– recuperării informaţiei în urma dezastrelor naturale, conform reglementărilor în vigoare.

Pentru a elimina riscul de pierdere sau de deteriorare a documentelor, pentru a regăsi mult mai rapid informațiile, pentru a arhiva documentele în format electronic, conform legislației în vigoare, dar și pentru a reduce volumul de documente în format fizic în cadrul unei organizații, există servicii de arhivare electronică, care sunt prestate conform cu legea arhivării electronice. Aceste servicii se referă atât la documente produse direct în format electronic, cât și la documente digitizate. În cazul documentelor digitizate activitatea de arhivare electronică presupune evaluarea arhivei fizice, scanarea si indexarea documentelor, stocarea imaginilor pe orice suport de memorie/în centre de date și gestionarea arhivei electronice cu ajutorul unui sistem de management al documentelor. După scanarea si indexarea documentelor, beneficiarul are posibilitatea de a alege cum va avea acces la acestea: pe CD-uri sau DVD-uri, prin stocarea în centrul de date al administratoruluia arhivei, cu posibilitatea de trimitere a documentelor necesare, la solicitarea beneficiarului; prin stocarea arhivei electronice în centrul de date al administratoruluia arhivei si gestiunea arhivei electronice cu facilitati de acces rapid si securizat prin intermediul unui sistem de management al documentelor.

1. Ce este o arhivă electronică?

Spațiul informațional facilitat de tehnologiile IT&C este extrem de vast, iar digitalizarea a devenit deja o realitate. Astfel, zilnic sunt produse o multitudine de documente în format electronic. Pentru arhivarea acestui tip de documente există Legea arhivării elecronice nr. 135/2007, care stabilește regimul juridic pentru crearea, conservarea, consultarea și utilizarea documentelor în formă electronică arhivate sau care urmează a fi arhivate într-o arhivă electronică. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a depune spre păstrare documente în formă electronică în cadrul unei arhive electronice, în condiţiile legii nr. 135/2007.

Operaţiunile de prelucrare arhivistică a documentelor în formă electronică se fac cu respectarea dispoziţiilor Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a reglementărilor în vigoare privind conservarea, accesul şi protecţia informaţiei cu caracter public sau privat.

Conform legii 135/2007, o arhivă electronică reprezintă sistemul electronic de arhivare, împreună cu totalitatea documentelor în formă electronică arhivate, iar sistemul electronic de arhivare reprezintă sistemul informatic destinat colectării, stocării, organizării şi catalogării documentelor în formă electronică în scopul conservării, consultării şi redării acestora.

Ca medii de stocare a documentelor electronice sunt supuse legii 135/2007 orice mediu pe care se poate înregistra sau de pe care se poate reda un document în formă electronică.

Titularul dreptului de dispoziție asupra documentului în formă electronică este persoana fizică sau juridică proprietară sau, după caz, emitentă a documentului, care are dreptul de a stabili și modifica regimul de acces la document, conform legislației în vigoare.

O arhivă electronică este gestionată de un administrator care poate fi persoană fizică sau juridică acreditată de către autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu să administreze sistemul electronic de arhivare şi documentele arhivate în cadrul arhivei electronice.

2. Ce spune legea arhivării electronice despre cum se creează o arhivă electronică?

Conform legii, cu 30 de zile înainte de începerea activităților de arhivare a documentelor în formă electronică, persoanele care intenționează să furnizeze servicii de arhivare au obligația de a notifica autoritatea de reglementare și supraveghere specializată în domeniu, cu privire la data începerii acestor activități.

Conform Cap. IV, art. 7 din legea arhivării electronice, în arhiva electronică sunt primite numai documentele electronice care îndeplinesc următoarele cerințe:
– semnarea documentelor în formă electronică, cu semnătura electronică extinsă a titularului dreptului de dispoziţie asupra documentului;
– semnătura electronică a titularului dreptului de dispoziţie asupra documentului este valabilă;
– depunerea cheii de criptare şi decriptare pentru documentele criptate care cad sub incidenţa Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare;
– transmiterea următoarelor informaţii din fișa electronică a fiecărui document electronic, întocmită de către administratorul arhivei electronice: informați privind proprietarul documentului în formă electronică; emitentul documentului în formă electronică; titularul dreptului de dispoziţie asupra documentului; istoricul documentului în formă electronică; tipul documentului în formă electronică; nivelul de clasificare a documentului în formă electronică; formatul digital în care este arhivat documentul în formă electronică; cuvintele-cheie necesare identificării documentului în formă electronică; elementele de localizare a suportului fizic; identificatorul unic al documentului în formă electronică, în cadrul arhivei electronice; data emiterii documentului; data arhivării și termenul de păstrare a documentului.

Dacă sunt îndeplinite condițiile de mai sus, documentul în formă electronică va fi semnat de către administratorul arhivei electronice, cu semnătura electronică, în care se atestă faptul că documentul respectiv are valoare de original sau copie, conform hotărârii titularului dreptului de dispoziţie asupra documentului. Documentul în formă electronică, astfel identificat, este arhivat în locaţia stabilită de administratorul arhivei electronice.

Dacă documentul a fost digitizat de pe un suport analog fișa documentului electronic va conține și informații privind: referiri la proprietarul originalului şi locaţia în care se găseşte originalul; metoda de transfer utilizată; dispozitivul hardware utilizat și programul de calculator utilizat.

Odată arhivate documentele electronice, informațiile despre acestea vor fi înegistrate de către administratorul arhivei electronice în cadrul unui Registru în formă electronică. Accesul la acest registru va fi public doar pentru documentele pentru care titularul dreptului de dispoziţie asupra documentului a stabilit un regim de acces public. În cazul documentelor clasificate administratorul arhivei electronice trebuie să îndeplinească condiţiile legale privind protecţia informaţiilor clasificate, iar referinţa, în registrul arhivei, la un document care face parte din categoria documentelor clasificate, poate fi obţinută în funcţie de drepturile de acces ale solicitantului.
Fişa de însoţire a documentului trebuie arhivată separat de document şi trebuie, de asemenea, înregistrată în registrul electronic al arhivei electronice. În cazul fișelor referitoare la documente clasificate, referinţa în registru va fi criptată.

3. Cum se realizează conservarea documentelor din arhiva electronică?

Conform Art. 12 din legea 135/2007 administratorul arhivei electronice este obligat să păstreze codul-sursă al tuturor programelor utilizate pentru construirea şi exploatarea arhivei electronice, în fişiere semnate electronic şi clasificate, după caz. Administratorul arhivei electronice trebuie să depună la Arhivele Naţionale o copie a codului-sursă al tuturor programelor utilizate pentru construirea şi exploatarea arhivei electronice. În cazul în care administratorul arhivei electronice nu dispune de codul-sursă, aceste prevederi se aplică pentru codul-sursă executabil.

4. Unde se depozitează arhiva electronică?

Legea arhivării electronice prevede că arhivele ce conțin documente electronice pot fi depozitate în centre de date supuse autorizării prealabile, cu respectarea normelor privind asigurarea:

– integrităţii şi securităţii documentelor în formă electronică;
– securităţii şi integrităţii spaţiului ocupat de echipamentele care găzduiesc arhivele electronice;
– recuperării informaţiei în urma dezastrelor naturale, conform reglementărilor în vigoare.

5. Cum se asigură accesul la arhiva electronică?

Titularul dreptului de dispoziţie asupra documentului va stabili regimul de acces la un document în formă electronică printr-un act, care va fi semnat atât de titularul dreptului de dispoziţie asupra documentului, cât şi de administratorul arhivei electronice. Regimul de acces va fi consemnat în fișa de format electronic a documentului, iar actul prin care s-a stabilit acest regim, generat electronic sau transferat în format electronic, va fi anexă a documentului arhivat.
Administratorul arhivei electronice va asigura conform prevederilor legislaţiei în vigoare, modul de acces permanent sau la cerere, pentru fiecare document în formă electronică din arhivă.

6. Ce alte obligații are un administrator de arhivă electronică?

Administratorul arhivei electronice are, de asemenea, următoarele obligaţii: întreținerea arhivei, crearea unei arhive electronice de siguranţă, care să cuprindă toate documentele în formă electronică arhivate şi care se actualizează permanent off-line; utilizarea unui sistem de securitate omologat, care să garanteze integritatea, securitatea şi, unde este cazul, confidenţialitatea documentelor în formă electronică arhivate; asigurarea redării oricărui document în formă electronică conţinut în arhivă; asigurarea distrugerii documentelor a căror perioadă de arhivare a expirat; notificarea autorităţii de reglementare şi supraveghere specializate în domeniu, cu cel puţin 60 de zile înainte, a intenţiei de încetare a activităţii, cu excepţia cazurilor de forţă majoră. În cazul încetării activității, administratorul arhivei electronice are obligaţia de a transfera arhiva electronică către alt furnizor de servicii de arhivare electronică, cu acordul autorităţii de reglementare şi supraveghere specializate în domeniu.

7. Ce infracțiuni și contravenții prevede legea arhivării electronice?

În capitolul VII al legii 135/2007 sunt prevăzute infracțiunile și contravențiile referitoare la activitatea de arhivare electronică. Nerespectarea legii arhivării electronice are ca efect, după caz, răspundere contravenţională, civilă sau penală. Iată care sunt infracțiunile și contravențiile prevăzute:

– Divulgarea, de către administratorul arhivei electronice, a cheii de criptare se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani;
– Accesarea neautorizată a documentelor din arhiva electronică se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani;
– Copierea neautorizată a documentelor din arhiva electronică se pedepseşte cu închisoare de la unu la 12 ani;
– Modificarea neautorizată a documentelor din arhiva electronică se pedepseşte cu închisoare de la unu la 15 ani;
– Distrugerea arhivei electronice constituie se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 15 ani;
– Constituie contravenţie dacă, potrivit legii, nu constituie infracţiuni, nerespectarea de către administratorul arhivei electronice a prevederilor art. 6, 8, 9, 11, 15 şi 16 ale legii 135/2007 și se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 10.000 lei.

Digitalizarea vine cu noi caracteristici privind documentele electronice, arhivarea, conservarea și consultarea acestora de către public. 

Arhivarea documentelor electronice Read More »

Factura și facturarea electronică

Factura electronica este valabila fara a fi necesara semnarea si/sau stampilarea, conform Legii 227/2015, art. 319 – Facturarea, privind Codul fiscal, si la punctul 98 din Normele de aplicare.

Autenticitatea originii, integritatea conținutului și lizibilitatea unei facturi, indiferent că este pe suport hârtie sau în format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârșitul perioadei de stocare a facturii. Fiecare persoană impozabilă stabilește modul de garantare a autenticității originii, a integrității conținutului și a lizibilității facturii. Acest lucru poate fi realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pistă fiabilă de audit între o factură și o livrare de bunuri sau prestare de servicii. “Autenticitatea originii” înseamnă asigurarea identității furnizorului sau a emitentului facturii. “Integritatea conținutului” înseamnă că nu a fost modificat conținutul impus în conformitate cu prezentul articol. Norme metodologice 

Factura electronica 

Factura electronica este valabila fara a fi necesara semnarea si/sau stampilarea, conform Legii 227/2015, art. 319 – Facturarea, privind Codul fiscal, si la punctul 98 din Normele de aplicare.

 

Autenticitatea originii, integritatea conținutului și lizibilitatea unei facturi

Autenticitatea originii, integritatea conținutului și lizibilitatea unei facturi, indiferent că este pe suport hârtie sau în format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârșitul perioadei de stocare a facturii. Fiecare persoană impozabilă stabilește modul de garantare a autenticității originii, a integrității conținutului și a lizibilității facturii. Acest lucru poate fi realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pistă fiabilă de audit între o factură și o livrare de bunuri sau prestare de servicii. “Autenticitatea originii” înseamnă asigurarea identității furnizorului sau a emitentului facturii. “Integritatea conținutului” înseamnă că nu a fost modificat conținutul impus în conformitate cu prezentul articol. Norme metodologice 

 

(26) În afară de controalele de gestiune menționate la alin. (25), alte exemple de tehnologii care asigură autenticitatea originii și integrității conținutului facturii electronice sunt:

a) o semnătură electronică avansată în sensul art. 2 alin. (2) din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru european pentru semnăturile electronice, bazată pe un certificat calificat și creată de un dispozitiv securizat de creare a semnăturii în sensul art. 2 alin. (6) și (10) din Directiva 1999/93/CE;

b) un schimb electronic de date (electronic data interchange – EDI), astfel cum a fost definit la art. 2 din anexa I la Recomandarea Comisiei 1994/820/CE din 19 octombrie 1994 privind aspectele juridice ale schimbului electronic de date, în cazul în care acordul privind schimbul prevede utilizarea unor proceduri prin care se garantează autenticitatea originii și integritatea datelor. Norme metodologice

În situația în care pachete care conțin mai multe facturi emise prin mijloace electronice sunt transmise sau puse la dispoziția aceluiași destinatar, informațiile care sunt comune facturilor individuale pot fi menționate o singură dată, cu condiția ca acestea să fie accesibile pentru fiecare factură.

(29) Semnarea și ștampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină factura.

(30) Stocarea prin mijloace electronice a facturilor reprezintă stocarea datelor prin echipamente electronice de procesare, inclusiv compresia digitală, și de stocare și utilizând mijloace prin cablu, unde radio, sisteme optice sau alte mijloace electromagnetice.

(31) Persoana impozabilă trebuie să asigure stocarea copiilor facturilor pe care le-a emis sau care au fost emise de client ori de un terț în numele și în contul său, precum și a tuturor facturilor primite.

(32) Persoana impozabilă poate decide locul de stocare a facturilor, cu condiția ca acestea sau informațiile stocate conform alin. (31) să fie puse la dispoziția autorităților competente fără nicio întârziere ori de câte ori se solicită acest lucru. Cu toate acestea, locul de stocare a facturilor ales de persoana impozabilă nu poate fi situat pe teritoriul unei țări cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistența reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE și de Regulamentul (UE) nr. 904/2010 sau la dreptul menționat la alin. (37) de a accesa prin mijloace electronice, de a descărca și de a utiliza facturile respective.

Factura și facturarea electronică Read More »

7 mituri despre GDPR

În ultimii ani GDPR-ul a ajuns să fie foarte popular, foarte urmărit și discutat. Cu toate acestea, nu tot ce se spune este și adevărat. Adesea întâlnim o sumedenie de înțelegeri greșite ale regulamentului dar și câteva mituri.

Prin acest articol ne propunem să vă prezentăm câteva mituri despre GDPR, cu care noi ne-am întâlnit:

Conținut

  • 1. GDPR-ul este o Revoluție
  • 2. GDPR-ul te oprește să prelucrezi date
  • 3. Cumperi un kit de documente și ești conform
  • 4. Faci un curs, ești conform
  • 5. Consimțământul este „cheia” pentru conformarea la GDPR
  • 6. IT-ul rezolvă conformitatea
  • 7. GDPR-ul este o legislație, deci avocații sunt cei ce te pot conforma
  • Concluzii

1. GDPR-ul este o Revoluție

Auzim de multe ori că diverse persoane acuză legiuitorul despre faptul că a inventat o legislație menită doar să îngreuneze activitatea operatorilor. Totodată se spune că unele prevederi sunt exagerate și neaplicabile în societatea românească.

Cu toate acestea, trebuie să ne amintim următorul lucru: 60-70% din prevederile GDPR sunt regăsite într-o directivă anterioară (Directiva 95/46/CE) din 1995, iar legislația de punere în aplicare în România a fost Legea 677/2001. Dacă ne uităm mai departe în istorie, vedem prevederi care apără viața privată și datele cu caracter personal chiar înainte de anii 90. Astfel, analizând lucrurile vedem că GDPR-ul este o Evoluție și nu o Revoluție! GDPR-ul este o evoluție firească a legislației europene în acest domeniu și nu atât un lucru care ne creionează un nou mod de viață prin protecția datelor.

2. GDPR-ul te oprește să prelucrezi date

Din interacțiunile  avute cu diverși cursanți de-ai noștri, colaboratori sau alte persoane vizate, am putut vedea o serie de întrebări din care reieșea înțelegerea că GDPR-ul oprește / interzice prelucrarea datelor ca regulă. De multe ori am auzit întrebări de tipul: pot să le trimit newsletter dacă am consimțământul obținut în 2017? Pot să prelucrez CV-ul în procesul de recrutare sau am nevoie de un consimțământ pentru asta? Trebuie să șterg toată baza de date de emailuri acum că se aplică GDPR-ul? Toate aceste întrebări își au un singur răspuns: GDPR-ul nu interzice prelucrarea datelor ci reglementează un cadru în care prelucrările să fie efectuate în conformitate cu niște principii de protecție a vieții private a persoanei.

Astfel, da, trebuie să fim foarte atenți în identificarea corectă a temeiurilor legale în baza cărora ne desfășurăm activitatea, însă să nu pornim cu gândul că prelucrarea este interzisă din start.

3. Cumperi un kit de documente și ești conform

O tehnică adoptată de mulți operatori este următoarea: „să avem ceva, știm noi cum e cu protecția datelor”. Adică caută să cumpere un kit cu formulare pe care le semnează și consideră că sunt asigurați. Ei bine, din amenzile aplicate de ANSPDCP vedem că lucrurile nu stau deloc așa. Un kit de documente crează doar falsa impresie de siguranță pe când riscurile reale rămân, vulnerabilitățile rămân și posibilitatea amenzii rămâne.

Conformarea la GDPR presupune un proces asumat din partea conducerii, care implică mai mulți factori: resurse umane, juridic, IT, administrativ etc. coordonați, acolo unde este cazul de un Responsabil cu Protecția Datelor. Astfel, aproape fiecare latură a activității operatorului va fi avută în vedere spre analiză și monitorizare constantă.

4. Faci un curs, ești conform

Lucru care a caracterizat în mod aparte 2018 și o parte din 2019, trimiterea la un curs de perfecționare cu gândul că „gata, am obținut diploma, sunt conform” s-a dovedit ulterior a nu fi o metodă foarte eficientă. Vă amintiți cu siguranță fiecare dintre dumneavoastră valul de oferte de cursuri GDPR existente în trecut, însă care ne lăsau cu la fel de multe întrebări sau mai periculos, uneori cu înțelegeri greșite asupra regulamentului.

Sunt cursurile obligatorii? Da, este foarte important ca Responsabilul cu Protecția Datelor, persoana cu atribuții în acest domeniu sau chiar factori din managementul companiei să urmeze cursuri, pregătirea fiind un element cheie.

Este un curs suficient? Niciodată, chiar dacă este un curs de lungă durată, de 188 ore, cu multă practică. Uneori este nevoie de expertiză din mai multe domenii pentru a gestiona o situație: spre exemplu o breșă de securitate IT pe o platformă de plăți, care afectează drepturile persoanei vizate care efectuează atât confidențialitatea cât și plățile în sine. Avem 72 ore termen de raportare. Ce facem? Avem o mulțime de factori implicați: IT, protecția datelor, juridic, financiar. Cum gestionăm lucrurile? Ei bine, pentru a face față unei astfel de situații cu succes avem nevoie de cursuri specializate pentru tot personalul operatorului, sau de o echipă cu expertiză care te poate ajuta.

Adevărul este următorul: pentru conformarea la GDPR este nevoie de suport managerial și alocarea de resurse umane și materiale.

5. Consimțământul este „cheia” pentru conformarea la GDPR

Mulți operatori au căutat să obțină consimțământul persoanei vizate pentru orice prelucrare: ex. consimțământ pentru a face viramentele salariale angajatului; consimțământ pentru oferirea de servicii medicale; consimțământ pentru ducerea la îndeplinirea a anumitor obligații legale. În acest sens lucrurile nefiind clare, se amestecă. Dacă și când avem nevoie de consimțământ și mai ales, dacă l-am obținut, înseamnă că suntem asigurați împotriva oricărei probleme?

GDPR-ul prevede șase temeiuri legale: obligație legală, încheierea / executarea unui contract, consimțământ, interes vital, interes public și interes legitim. Nu este scopul acestui articol să dezvoltăm fiecare dintre acestea, însă, pentru a sublinia ideea, este clar că atunci când există o lege care ne obligă să prelucrăm anumite date, le vom prelucra în virtutea obligației legale și NU avem nevoie de un consimțământ suplimentar pentru aceasta. La fel se întâmplă și cu alte temeiuri legale enumerate mai sus. Doar prin excepție, pentru cazuri de marketing, publicitate și alte situații asemănătoare vom solicita consimțământul.

6. IT-ul rezolvă conformitatea

Uneori am văzut situații în care managementul au pus în cârca IT-ului soluționarea problematicii protecției datelor: „protecția datelor, securitatea informațiilor? ISO 27001? Același lucru, mai adăugăm niște consimțăminte și am rezolvat conformitatea”. O astfel de situație este cum nu se poate mai adevărată, în primul rând pentru că este vorba de cunoașterea și înțelegerea unei legislații, oferirea de puncte de vedere și răspunsuri cererilor persoanelor vizate ș.a. Mai apoi pentru că IT-ul are deja mult de muncă și conformarea impune alocarea de timp.

Este util să fie implicat IT-ul în procesul de conformare? Da, categoric, mai mult decât util este aproape obligatoriu deoarece multe din aspectele recomandate de GDPR au o latură tehnică de aplicare, cunoscută în detaliu doar de personalul cu pregătire IT.

Este suficient ca personalul IT să „facă ceva” pentru conformare și ne scăpăm de griji? În nici un caz: spre ex. un operator instituție publică își numește șeful de serviciu de la IT, Responsabil cu Protecția Datelor. Acesta face un curs și încearcă să conformeze activitatea. Va fi obligat să înceapă analiza chiar cu propria sa numire, dacă s-a făcut în condiții de legalitate, să facă notificarea la ANSPDCP, să realizeze evidența prelucrărilor de date (cartografierea datelor), să urmărească clauzele și garanțiile contractuale, să întocmească politici și proceduri, să realizeze evaluări de impact, să ofere puncte de vedere și sprijin în oferirea de răspuns pentru cererile de drept de acces, să gestioneze incidentele la confidențialitatea și securitatea datelor și să facă instruirea personalului..  pentru început. După cum putem înțelege, soluția stă în altă parte.

Articol adaptat dupa Website-ul de consultanta GDPR Complet

Sustine proiectul de Hub al transformării digitale

7 mituri despre GDPR Read More »

Amendă GDPR pentru folosirea unei aplicatii (platforme) software învechite

Amendă GDPR pentru folosirea în producție (rularea unui platforme software de tip web) a unui software învechit

Este vorba de prima amendă de acest tip și a fost primită de o companie din Saxonia Inferioară – Germania. Amenda este de 65.500 de euro și s-a acordat pentru încălcarea reglementărilor art. 25 și art. 32 din GDPR.

Se dovedește astfel încă o dată că aspectele tehnice joacă un rol decisiv în problema protecției adecvate a datelor cu caracter personal deținute de  companii. În special, trebuie luat în considerare stadiul actual al tehnicii pentru determinarea măsurilor tehnice și organizatorice adecvate.

Compania rulează în producție un site web de comerț electronic dezvoltat pe platforma XT:COMMERCE  – versiunea 3.0.4 SP2.1, versiune care nu mai este actualizată de către producător din 2014. Chiar producătorul a avertizat în mod explicit împotriva continuării utilizării versiunii 3 a software-ului său în producție. Fundalul avertismentului a fost vulnerabilități semnificative de securitate care au făcut posibile atacurile de injecție SQL. Ultima versiune XT:COMMERCE este 6 și nu este expusă acestui risc.

Investigațiile efectuate de autoritatea din Saxonia Inferioară au arătat că parolele stocate în baza de date au fost „securizate cu funcția hash criptografică MD5” fără a folosi SALT. MD5 nu este conceput pentru a fi utilizat și in cazul parolelor însă în anumite condiții prin utilizarea SALT poate face asta. În criptografie, SALT este un șir aleatoriu pe care îl adăugați la un cuvânt de intrare, pentru a genera un hash diferit decât hash-ul generat de cuvântul singur.

Datorită precauțiilor de securitate inadecvate, în cazul de față a fost posibil să se determine parolele cu text simplu și apoi să încerce vectorii de atac suplimentari cu efort gestionabil. Implementarea unei funcții SALT și a unui algoritm hash actualizat conceput pentru parole ar fi fost posibilă pentru companie, mai ales dacă această funcționalitate este implementată cu versiuni mai noi ale software-ului XT:COMMERCE.

La evaluarea incidentului, autoritatea a ajuns la concluzia că măsurile tehnice luate de operator nu îndeplineau cerințele de protecție ale GDPR, astfel încât a existat o încălcare a articolului 32 GDPR.

A fost impusă apoi o amendă de 65.500 de euro, pe care compania a acceptat-o. În favoarea companiei, s-a luat în considerare faptul că aceasta a informat deja persoanele în cauză că este necesară o schimbare a parolei înainte de procedura de amendare.

Aici găsiți o listă de aplicații vulnerabile la atacurile de injecție SQL.

Articol adaptat dupa Website-ul de consultanta – GDPR Complet

Sustine proiectul de Hub al transformării digitale

Amendă GDPR pentru folosirea unei aplicatii (platforme) software învechite Read More »

WhatsApp-ul în relațiile de muncă. Perspective GDPR

Conținut

  • 1. Aspecte introductive
  • 2. Ce date sunt prelucrate prin WhatsApp?
  • 3. Este WhatsApp sigur (securizat) pentru folosire în 2021?
  • 4. Este WhatsApp soluția ideală?
  • 5. Cum putem ridica nivelul de conformitate în utilizarea WhatsApp-ului?
    • 5.1 Trece această prelucrare în evidența prelucrărilor de date întocmită
    • 5.2 Întocmește o procedură de folosire a WhatsApp-ului
    • 5.3 Informează persoana vizată
    • 5.4 Instruiește personalul
    • 5.5 Oferă un nivel de securitate ridicat
    • 5.6 Oferă o alternativă 
  • 6. Rezumat – WhatsApp si GDPR-ul

1. Aspecte introductive

Majoritatea companiilor și instituțiilor publice folosesc astăzi WhatsApp-ul în desfășurarea activităților profesionale, acesta devenind cel mai eficient instrument de comunicații electronice de tip chat!

Astfel un grup WhatsApp poate conține numele, prenumele, numărul de telefon, fotografii și multe alte informații personale. Iar operatorii folosesc de regulă mai multe grupuri în funcție de echipele de lucru create, relațiile de prietenie legate între angajații operatorului, sau angajatii altor operatori cu care se afla relatii de munca.

Toate acestea însă ridică probleme cu privire la protecția datelor cu caracter personal și viața privată.

Vedem tot mai des:

  • sancțiuni aplicate WhatsApp-ului, de sute de milioane de euro, de către diverse autorități de supraveghere din Europa (ex. Autoritatea din Spania, autoritatea din Irlanda etc);
  • procese pe rol și dezbateri cu privire la WhatsApp

Astfel ne putem întreba: este în regulă să folosim acest canal de comunicare în relațiile de muncă?

În următoarele rânduri ne propunem să dăm răspuns la această întrebare:

Premisa de la care suntem nevoiți să plecăm este că WhatsApp-ul deține la acest moment monopolul în domeniul comunicațiilor electronice de tip chat, realitatea vieții impunând folosirea acestuia din raționamente de eficiență – avem telefonul  mereu deschis, internetul pornit și WhatsApp-ul ne informează de îndată despre orice mesaj și notificare primită. Deoarece îl folosim foarte mult în relația cu familia, prietenii și apropiații, căutăm adesea să verificăm mesajele, fiind mereu conectați. Astfel, devine un instrument foarte util în relațiile de muncă, spre deosebire de alte canale (ex. emailul profesional care poate fi accesat doar de la lucru, de pe anumite calculatoare, uneori neputând să răspundem în timp real – pe moment unei provocări).

Chiar dacă sunt ridicate probleme pe diverse capitole cum ar fi: securitatea, confidențialitatea, transparența datelor și transferul acestora, WhatsApp-ul nu încetează să fie cel mai folosit instrument de acest tip.

În acest context rolul GDPR-ului este de a oferi un cadru pentru desfășurarea relațiilor menționate mai sus într-un mod care prezintă un nivel ridicat de protecție a datelor cu caracter personal iar prin amenzile aplicate de către autoritățile de supraveghere, Regulamentul forțează Operatorul (Facebook) să conformeze aceste activități. Nu ne propunem să dezbatem aspectele sancționate sau sancționabile ale acestei rețele ci să vedem cum și în ce fel ne putem folosi de aceasta într-un mod care respectă cât mai mult prevederile GDPR.

Înainte însă ar trebui să răspundem la câteva întrebări:

2. Ce date sunt prelucrate prin WhatsApp?

  • Număr de telefon
  • Nume, prenume (dacă se trece)
  • ID-ul dispozitivului
  • ID-ul userului
  • Date referitoare la reclame
  • Locație
  • Adresă de email
  • Contacte
  • Date referitoare la plăți
  • Date referitoare la erori
  • Date referitoare la performanță
  • Fotografie
  • Alte date de conținut – de exemplu:
    • Date medicale
    • Fotografii cu alte persoane vizate
    • Videoclipuri – filmări etc.

3. Este WhatsApp sigur (securizat) pentru folosire în 2021?

WhatsApp-ul ne informează că este folosită o tehnologie de securizare – criptare end-to-end. În acest fel, ne asigură că discuțiile noastre vor rămâne confidențiale chiar și pentru aceștia, Facebook și WhatsApp.

Doar în anumite cazuri speciale în care există o autorizare specifică pot fi verificate conversațiile, pentru a preîntâmpina probleme precum: amenințări, violențe, abuzuri, terorism etc.

Cu toate acestea, WhatsApp se consideră Persoană Împuternicită față de utilizator, pasând responsabilitatea acestuia în ceea ce privește modul și felul în care rețeaua este folosită. Astfel compania care folosește spre exemplu grupuri de WhatsApp va stabili care este scopul pentru care acestea sunt folosite și în ce fel.

Conform Propublica care citează spusele lui Zuckerberg, în mărturie la Senatul SUA în 2018, „Nu vedem niciun conținut în WhatsApp”.

WhatsApp subliniază acest punct atât de consecvent, încât un steag cu o asigurare similară apare automat pe ecran înainte ca utilizatorii să trimită mesaje: „Nimeni din afara acestui chat, nici măcar WhatsApp, nu le poate citi sau asculta.”

Având în vedere aceste asigurări cuprinzătoare, s-ar putea să fiți surprinși să aflați că WhatsApp are peste 1.000 de lucrători contractuali care au acces doar la un subset de mesaje WhatsApp – cele semnalate de utilizatori și redirecționate automat către companie ca fiind posibil abuzive. Revizuirea este un element al unei operațiuni mai largi de monitorizare în cadrul căreia compania revizuiește și materialul care nu este criptat, inclusiv date despre expeditor și contul acestora.

4. Este WhatsApp soluția ideală?

În mod evident, nu este, existând multe semne de întrebare așa cum am menționat la început: referitor la confidențialitatea datelor, la securitatea acestora, la transfer și transparență etc.

Întotdeauna este de preferat o soluție internă – folosirea de companie în mod clasic, contactarea telefonică, crearea de grupuri de discuții de tip chat intern și de ce nu contactul personal cu angajații companiei.

Cu toate acestea este soluția cel mai adesea aleasă datorită modului rapid în care orice fel de informație poate să ajungă de la un utilizator la altul sau la un întreg grup de persoane. În domenii precum cel medical sau în fabrici în procesele de producție, intervenția rapidă în anumite situații poate salva vieți sau poate reduce enorm pagubele produse de o defecțiune.

5. Cum putem ridica nivelul de conformitate în utilizarea WhatsApp-ului?

5.1 Trece această prelucrare în evidența prelucrărilor de date întocmită

Întrucât există o responsabilitate mare în utilizarea acestui canal, este bine să se răspundă la următoarele întrebări:

  • Ce date sunt prelucrate?
  • Care este scopul folosirii acestor date?
  • Cine are acces la date și de ce ?
  • Detalii referitoare la părțile terțe care pot avea acces la date?
  • Cât timp vor fi păstrate datele de pe grupul de WhatsApp?

În funcție de natura și specificul companiei sau instituției în care lucrați, procesul acesta poate să fie mai laborios sau nu.

5.2 Întocmește o procedură de folosire a WhatsApp-ului

În calitate de administrator al companiei sau director de departament poți iniția redactarea unei proceduri pentru utilizarea grupurilor de WhatsApp în cadrul companiei / instituției în care lucrezi.

Această procedură ar trebui să cuprindă detalii la:

  • Dispozitivele pe care vor putea fi folosite grupurile de lucru: ex. aceste grupuri pot fi folosite doar pe dispozitivele puse la dispoziție de companie;
  • Felul în care se adaugă membrii într-un grup: recomandarea noastră este ca invitarea participanților în grupurile de WhatsApp să se realizeze prin distribuirea unui link de invitație din partea administratorului grupului (aici găsiți pașii în concret referitor la crearea grupurilor și invitațiile în grup). În acest fel, ne asigurăm că nu forțăm angajatul să lucreze prin această rețea, și îi oferim și o alternativă.
  • Discuțiile care pot fi inițiate: ex. se va stabili cine are drept de postare – ex. există varianta ca doar administartorul grupului să posteze pe grup, în acest fel limitând orice fel de problematici specifice cu privire la divulgarea eronată a unor date cu caracter personal. Totodată se poate menționa că se vor avea în vedere strict discuții organizatorice / strict anunțuri. De asemenea, putem preciza că nu se vor posta fotografii cu documente ci acestea vor fi trimise prin email, pe WhatsApp doar vom anunța că am trimis etc.
  • Rolul ocupat de către fiecare membru: se va stabili cine este admnistratorul grupului, cine este moderator al acestuia, cine poate șterge postările care nu corespund direcției stabilite de companie etc;
  • Perioada pentru care se vor păstra datele: ex. toate documentele mai vechi de 30 de zile se vor șterge;
  • Condițiile de utilizare a grupului și care sunt aspectele care vor atrage eliminarea din grup;
  • Alte aspecte relevante.

5.3 Informează persoana vizată

Este deosebit de important ca încă de la momentul angajării unui nou coleg, dacă se utilizează grupuri de WhatsApp, acesta ar trebui să fie informat cu privire la acesta: fie că este vorba despre o notă de informare specifică, de luare la cunoștință printr-un alt act de tipul ROI, fie prin aducerea la cunoștință a politicii de confidențialitate pe care am actualizat-o cu privire la lucrul prin grupuri de WhatsApp.

Una peste alta, este important să avem o informare prealabilă bine făcută, astfel încât persoana vizată să aibă așteptări rezonabile cu privire la această prelucrare.

5.4 Instruiește personalul

Aspectul care diminuează riscurile cel mai mult este instruirea persoanelor cu privire la folosirea acestor grupuri. Această instruire ar trebui făcută pentru toți noii angajați pe de o parte, iar pe de altă parte, periodic să le readucem aminte colegilor cum și în ce fel putem folosi această rețea.

5.5 Oferă un nivel de securitate ridicat

Securitatea datelor este o responsabilitate a operatorului (companie, instituție publică de cele mai multe ori). Astfel, recomandarea noastră este să se aibă în vedere:

  • Securizarea rețelelor WIFI folosite;
  • Securizarea dispozitivelor – folosirea de parole ;
  • Efectuarea de teste de vulnerabilitate.

Toate acestea te pot scăpa de o amendă!

5.6 Oferă o alternativă

În orice situație recomandăm să se ofere o alternativă! De ce? Deoarece s-ar putea să avem de a face cu angajați care vor refuza utilizarea grupului sau nu o găsesc eficientă și să își exercite un drept de opoziție la această prelucrare.

O alternativă poate fi utilizarea emailului ori rețelelor de comunicații interne ale companiei.

‍6. Rezumat – WhatsApp și GDPR-ul:

Dacă în activitatea dumneavoastră se dorește să se adopte WhatsApp ca un canal de contact și de comunicare, puteți avea în vedere că activitatea dumneavoastră are un nivel mai ridicat de protecție a datelor cu caracter personal realizând următoarele:

  • că știți ce date sunt prelucrate și care sunt acestea
  • că știți ce garanții de securitate oferă rețeaua și ce probleme specifice poate ridica
  • că ați asumat acest lucru printr-o procedură
  • că ați făcut informarea persoanelor vizate
  • că ați realizat instruirea personalului
  • că oferiți o alternativă!

Articol – adaptat dupa website-ul de GDPR Complet 

Sustine proiectul de Hub al transformării digitale

WhatsApp-ul în relațiile de muncă. Perspective GDPR Read More »

Cele mai frecvente 3 greșeli de implementare GDPR în România

Unul din aspectele frumoase și frustrante în același timp ale GDPR este faptul că multe din prevederile sale sunt interpretabile. Implementare gdpr însemnă cum alegem să interpretăm prevederile GDPR în instituțiile sau companiile din România în care lucrăm.

În consecință, greșelile de care vom vorbi pleacă pe de-o parte tocmai pe înțelegerea și aplicarea eronată a principiilor noului Regulament de către profesioniștii din GDPR, adeseori dublată de o abordare superficială a managementului operatorilor față de protecția datelor.
Așadar iată care sunt cele mai frecvente trei greșeli de aplicare a noului Regulament.

1. Implementare GDPR prin cererea consimțământului pentru orice fel de prelucrare de date

Să luăm un exemplu. Mergem la Primărie să cerem o fișă fiscală. Pe lângă formularul pe care îl avem de completat în mod normal, instituția ne mai cere să semnăm separat, că suntem de acord ca datele noastre personale să fie prelucrate.
Ori în acest caz, consimțământul nu este necesar în primul rând. Asta pentru că instituția nu ne-ar putea da fișa respectivă dacă nu ar avea datele noastre. Deci temeiul legal pentru prelucrarea datelor personale în acest caz este  obligația legală de a oferi serviciul respectiv (așa cum este reglementată de legislația internă în vigoare, HG, OG, HCL, legi organice etc.).

În al doilea rând, dacă cereți consimțământul în astfel de situații bazate pe alte temeiuri legale (ex onorarea unui contract, îndeplinirea unei obligații legale, interes public, interes legitim, interes vital) încălcați principiul minimizării colectării a datelor, colectând date în plus și mai aveți în acel document nenecesar de acordare a consimțământului încă o hârtie cu date personale de care să aveți grijă.

Așadar țineți minte: un singur temei legal de prelucrare a datelor este de ajuns. Cerând consimțământul atunci când deja prelucrarea respectivă are alt temei legal (onorarea unui contract, îndeplinirea unei obligații legale, un interes public, etc. ) faceți mai mult rău decât bine din punct de vedere al conformării la GDPR.

2. Implementare GDPR prin obligarea angajaților de a semna o declarație prin care ei ‘se obligă să respecte GDPR’

Marea problemă aici este că acest lucru se întâmplă de foarte multe ori fără ca angajatul respectiv să aibă habar ce presupune GDPR. Faptul că un operator le transmite angajaților ‘să fie atenți ce fac cu datele personale’ este departe de a fi o instruire,  și este departe de a fi suficient pentru conformare.

Angajații trebuie instruiți în funcție de specificul postului, mai precis în funcție de cât acces au la date cu caracter personal.

De exemplu, angajați care nu au acces la date cu caracter personal trebuie instruiți cu privire la accesare și procesarea datelor cu caracter personal neautorizată. Gen dacă din anumite motive, independente de ei, au acces la o hârtie cu date cu caracter personal, este important să știe că nu au voie sa facă copii, să fotografieze, să copieze ca mai apoi să distribuie spre publicul larg din cauza riscului unui prejudiciu.
Angajații care prelucrează date cu caracter personal trebuie instruiți cu privire la modul în care acestea trebuie prelucrate pentru a fi protejate, pentru a nu fi dezvăluite spre persoane care nu sunt autorizate. De asemenea trebuie întocmite proceduri de lucru în funcție de procesare pe care angajații să și le însușească.

Dincolo de instruire, trebuie modificate fișele de post și regulamentele de ordine interioară în mod corespunzător pentru a putea fi sigur că operatorul nu va fi sancționat pe motiv de reconformare.

Așadar de reținut aici importanța instruirii corespunzătoare a angajaților și a modificărilor aferente în fișele de post și regulamentelor de ordine interioară pentru a reduce drastic riscul unei amenzi.

Amenzile date până acum în România au scos în evidență clar faptul că Autoritatea nu dă neapărat amenzi pentru breșele de securitate în sine, cât în primul rând pentru lipsa unor proceduri corespunzătoare cu scop de conformare la GDPR.

3. Implementare GDPR prin informări greșite ale persoanelor vizate

Cum facem corect informarea persoanelor vizate? Ce anume îi informăm? Cum îi informăm?

”Vă informăm că datele d-voastră cu caracter personal sunt prelucrate conform Regulamentului General privind Protecția Datelor” – această sintagmă deja arhifolosită. Totuși, NU este o informare corectă.

De ce? Pentru că informarea se face pentru a-i oferi persoanei vizate informați cu privire la: scopul prelucrării, durata prelucrării, temeiul legal al prelucrării, drepturile pe care le are etc.

Haideți să luăm exemplul supravegherii video de tip CCTV într-un mall. Nu este suficient să afișați un autocolant pe coridoare care să atenționeze că zona este supravegheată video. În primul rând, autocolantul respectiv trebuie să fie plasat înainte de intrarea în mall, intrarea reprezentând acordul persoanelor vizate.

În al doilea rând, dincolo de faptul că ‘Zona este supravegheată video’, formularea de pe autocolantul respectiv mai trebuie să conțină faptul că:

  • supravegherea se face în baza interesului legitim de siguranță al clienților, respectiv angajaților din mall de către compania X SRL.
  • persoanele vizate au dreptul de a avea acces la înregistrările video în care aceștia apar, precum și dreptul la modificarea sau ștergerea înregistrărilor respective.

Nu credem că mai e cazul să o spunem dar informarea cu pricina NU trebuie semnată.

Cum spuneam la început, aceste greșeli pleacă în general fie de la lipsa unei înțelegeri temeinice a Regulamentului de către unii consultanți / specialiști GDPR din România, mai puțin pregătiți, fie din cauza ignoranței companiilor sau instituțiilor pentru protecția datelor. Așadar dacă v-ați dat seama că faceți aceste greșeli dar aveți totuși în organizația dumneavoastră o preocupare reală pentru conformarea la prevederile Regulamentului, acest articol ar trebui să fie un punct bun de plecare pentru remedierea problemelor în cauză.

Sustine proiectul de Hub al transformării digitale

Cele mai frecvente 3 greșeli de implementare GDPR în România Read More »